Gheorghe Marcu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Stimați colegi,

Analizând Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, încep printr-o întrebare retorică: dacă sunt „băieți deștepți” în domeniul energetic, oare de ce nu ar exista și „băieți deștepți” pe piața asigurărilor?

Foarte scurt, prezint Legea nr. 260/2008.

Practic, legea făcea trimitere la asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva a trei categorii de dezastre naturale: cutremure, alunecări de teren și inundații.

În același timp, această lege instituia două tipuri de asigurări: asigurări de tip A și asigurări de tip B, având fiecare valori absolute de câte 20 de euro, pentru o sumă asigurată maximă de 20.000 de euro, și respectiv asigurări de tip B de 10 euro, pentru suma maximă asigurată de 20.000 de euro.

Legea nr. 260/2008 introducea și doi termeni: PAD-ul, însemnând Polița de Asigurare a Dezastrelor, și PAID-ul, _pool_ -ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor. Această lege trebuia să fie operațională pe data de 1 iulie 2009.

Întrebarea firească este: oare de ce nu a devenit această lege operațională?

Încerc să dau un răspuns.

Această lege nu a devenit operațională din cauza faptului că încă nu există sau încă nu s-au găsit „băieți deștepți” pe piața asigurărilor și atunci trebuia să vină cu acest act normativ, astăzi, de modificare a legii inițiale, respectiv Legea nr. 260/2008, și vă vom demonstra acest lucru, cum găsim „băieți deștepți”.

Practic, ce modifică sau ce elemente de noutate aduce această lege în completarea Legii nr. 260/2008? În primul rând, dispare polița de asigurare în valoare absolută atât de 10 euro, de 20 de euro, cât și valoarea asigurată. Constatăm o schimbare radicală a substanței Legii nr. 260/2008.

În ce constă această schimbare?

Față de varianta inițială, în care suma asigurată obligatoriu, precum și prima obligatorie erau modificate prin hotărâre de guvern în primii 5 ani de la intrarea în vigoare a legii, acum venim cu corecție și, practic, suma asigurată obligatoriu, cât și prima obligatorie de asigurare sunt modificate anual – și încă o dată fac precizarea: anual –, dar de către cine? Numai de către președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nici măcar de către Consiliul de Supraveghere a Asigurărilor. Practic, noi, prin această lege, obligăm cetățenii acestei țări, 8,8 milioane de persoane fizice, cât și juridice, care au în proprietate locuințe, și translatăm această obligație ca atât polița de asigurare, cât și suma asigurată să fie stabilite anual de către o singură persoană.

Știți cât înseamnă în valoare absolută această poliță de asigurare pe varianta inițială? Înseamnă circa 140 de milioane de euro anual.

Întrebarea firească este: atât timp cât noi discutăm despre bugetul de stat, despre bugetul asigurărilor de stat și venim în fiecare an în fața plenului celor două Camere și vedem politica fiscală și bugetară, cum putem translata acum – obligând în același timp deținătorii de locuințe din această țară –, translatând și lăsând decizia asupra unei singure persoane, fără să mai controlăm ce se întâmplă cu acești bani?