Claudiu-Richard Târziu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dumneavoastră ați vrut să avem atâtea puncte pe ordinea de zi. Mai facem o ședință săptămâna viitoare, nicio problemă. Crăciunul nu ține până la sfârșitul lui ianuarie.

Vreau și eu să fac câteva observații.

Inițial mi s-a părut că discursul colegului nostru de la PSD a fost exhaustiv, dar probabil că domnia-sa n-a vrut să sublinieze – deși această gravitate reiese cu pregnanță din însuși demersul pe care-l facem astăzi –, n-a vrut să sublinieze această gravitate. Dacă Parlamentul României a ajuns să facă o declarație în plen prin care solicită unui stat să fie uman, să respecte legile internaționale și să respecte calitatea de cetățeni români a unor persoane este extrem de grav.* Și asta – când? După ce deja Guvernul României a făcut cererea de două ori pentru eliberarea copiilor acelei familii.

Și, da, bineînțeles că nu este un singur caz. Cu atât mai grav. Sunt zeci, poate sute de cazuri. Unele ajung la urechile noastre, altele nu.* Unele nu sunt rezolvate de ani de zile și statul român ridică din umeri și spune: domnule, n-avem ce să facem. De fapt,