Titus Corlățean

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu voi încerca să fiu concis și mă adresez președintelui Senatului. Era și este nevoie de puțină răbdare, câteva minute, pentru că subiectul este realmente important și va avea consecințe, pe de o parte, și, pe de altă parte, vedeți că este nevoie de o dezbatere care să permită adoptarea unei legi corecte, care este necesară, având o susținere cât mai largă. Dar, chiar și în interiorul familiilor politice, vedeți că pozițiile pot fi uneori nuanțate sau nu pot fi neapărat similare, ca dovadă a faptului că nu este vorba despre partizanat politic, ci este vorba despre o dezbatere serioasă pe fond și, spun eu, profesionistă.

Dacă această lege, care este necesară, ar fi existat într-o formulă corectă de mai mulți ani – fără să știu ce avea să spună unul dintre colegi anterior –, probabil că am fi evitat multe dintre situațiile neplăcute apărute în lumea magistraturii și, în orice caz, promovări în funcții de responsabilitate extrem de înaltă..., înaltă..., înaltă, nu are grad de comparație, în sensul de extrem, nu ar fi existat promovări în funcții de conducere ale căror acte procedurale, mă refer la magistrați și mă refer la Ministerul Public, au condus la condamnarea nu a persoanei respective, ci a statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Nu a existat o astfel de răspundere disciplinară și am ajuns acolo unde am ajuns.

Este nevoie de această lege, rămân însă unele întrebări, pe care colegii mei, unii dintre ei, le-au ridicat, și un subiect – pe care și eu îl voi menționa foarte pe scurt – este cel al titularului acțiunii disciplinare și, de fapt, într-un sens mai larg, al unei necesități, din punctul meu de vedere și al multor altora, de a separa încă o perioadă de timp în România Executivul, puterea politică, până la urmă, de activitatea magistraturii. Este o discuție mai veche, vă aduceți aminte de ceea ce s-a discutat la momentul în care s-a construit mecanismul de desemnare a șefilor Parchetului General, DNA-ului.

Cred că această lege, așa cum este ea construită ca proiect de lege, va putea să funcționeze corect, probabil, în 10 ani de acum înainte, în măsura în care vom reveni sau vom încerca să ajungem la o anumită normalitate. Din păcate, situația sociopolitică, juridică și cultura actuală nu cred că ar permite o aplicare corectă a acestei legi. Este nevoie totuși de o anumită separare între Executiv și independența magistraturii, cel puțin pentru încă un număr de ani în România.

Îi spun domnului senator Frunda, cu toată prietenia și tot respectul, că nu cred că justiția este prea independentă și niciodată nu poate fi prea independentă. Justiția trebuie să fie independentă și cu asumarea responsabilității pentru anumite fapte în condiții bine prevăzute de lege. Justiția niciodată nu este prea independentă!

Am două întrebări pe care le adresez domnului ministru al justiției, pe care l-am ascultat, cu atenție, pledând corect la nivel de principiu și invocând foarte multe aspecte pe care le consider corecte.