Mihaela Popa

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Fără să vorbesc înainte cu domnul senator Robu, domeniul este același: educația.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Reforma învățământului preuniversitar – o condiție necesară pentru combaterea abandonului școlar”. Poate fi un preambul la viitoarea lege a educației, o lege pe care trebuie să ne-o asumăm toți parlamentarii.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

România se situează pe locul trei în Europa în ceea ce privește rata abandonului școlar, situația devenind de-a dreptul dramatică în mediul rural, pierderile înregistrate reprezentând 22% din elevii care au finalizat învățământul gimnazial.

Cerințele Uniunii Europene privind reducerea abandonului școlar presupun ca acesta, în 2010, să fie de cel mult 10%.

Varianta educațională Miclea presupune desfășurarea învățământului obligatoriu de 10 ani, în intervalul 6–16 ani, în aceeași școală generală, în aceeași localitate, în sânul familiei.

Clasa pregătitoare poate fi repartizată, pentru început, la grădinițe, dar în anii următori, în funcție de resursele de spațiu, ar urma să treacă la școala generală. În această viziune, elevii ar avea la dispoziție 10 ani de învățământ obligatoriu pentru obținerea competențelor-cheie de „supraviețuire socială”: comunicare, inclusiv în limbi străine,

tehnologia informației și comunicării, matematici și competențe științifice, de conviețuire socială.

În continuarea învățământului obligatoriu, tinerii au trei opțiuni: liceul, cu cele trei filiere: teoretică, tehnologică și vocațională, școala profesională, gândită în parteneriat public-privat împreună cu mediul de afaceri, și piața muncii, cu achiziții ulterioare prin educația informală și nonformală.

Varianta Andronescu, propusă în completare cu învățământ obligatoriu de 13 clase, este bine-cunoscută, însă are un mare neajuns, care afectează profund copiii din mediul rural, ceea ce se întâmplă, de fapt, și astăzi: învățământul obligatoriu este fracturat la 14-15 ani, când elevii își părăsesc școala în care au învățat până în clasa a opta pentru a-și continua studiile la liceu. Pentru elevii din mediul rural situația este dramatică: își părăsesc localitatea și familia pentru a merge la liceu la oraș. Astfel, apar probleme cu naveta, locuința, hrana zilnică, toate presupunând costuri inaccesibile majorității familiilor din mediul rural.

Aceasta este explicația abandonului școlar masiv înregistrat în țara noastră, care a ajuns la mai mult de 20%. Familiile nu-și pot permite continuarea studiilor copiilor lor la oraș din cauza sărăciei.

Consider că avem nevoie cât mai repede de o nouă lege a educației.

Sper din tot sufletul ca noul ministru al educației să aibă curajul, dar mai ales forța de a promova o lege a educației care să aibă la bază principiul egalității de șanse, principiu care este îndeplinit de propunerile din varianta Miclea, pe care, în calitate de parlamentar, le-am susținut și le voi susține, astfel încât în secolul al XXI-lea să nu mai existe copii care doresc să-și finalizeze minimul de studii și, din cauza legislației, să nu dispună de această posibilitate. Vă mulțumesc.