Mihai Răzvan Ungureanu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a da citire declarației mele politice, doresc să vă spun că sunt întru totul de acord cu definiția pe care ați dat-o declarației politice și nevoii de exprimare politică prin intermediul a ceea ce regulamentele noastre și legile în vigoare convin. Este tribuna reprezentativității noastre democratice și o folosim ca atare.

Declarația mea politică se intitulează „Legea restituirii proprietăților”.

Aproape un an, atât a avut răgaz Guvernul României pentru a rezolva, o dată pentru totdeauna, problema retrocedării și a compensării proprietăților confiscate în mod abuziv de regimul comunist.

Proprietarii de drept, mulți dintre ei vârstnici, batjocoriți de fostul regim, așteptau de la actuala putere soluția dreaptă, care să le aducă pace în ultimii ani de viață și să repare vechi nedreptăți. Deznodământul în chestiunea retrocedărilor ar fi fost cu totul altul, dacă Guvernul actual ar fi fost capabil de responsabilitate, justețe și respect pentru aceste victime ale comunismului.

Ocupați, pe parcursul anului trecut, cu „remarcabila” activitate de catapultare a României în haos, guvernanții au ignorat, deși erau în deplină cunoștință de cauză, o problemă a cărei soluționare a fost amânată, în mod cinic, timp de două decenii, prin peticirea, cu repetiție, a unor legi încropite.

În momentul în care numărătoarea inversă pentru prorogarea termenului-limită impus de Curtea Europeană a Drepturilor Omului – CEDO s-a apropiat de final, actualul Guvern a realizat contratimpul în care se află. Și ce a făcut? Pe viteza repede înainte, căci domnului Ponta știm că-i place să apese pedala de accelerație, a însăilat o inițiativă legislativă și a trimis-o la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Nu a contat faptul că, într-o chestiune de asemenea anvergură, nu au fost inițiate dezbateri publice și nici faptul că nu s-a apelat la opinia unor experți. A fost, de asemenea, irelevant pentru guvernanți faptul că reprezentanții asociațiilor de proprietari, cei pe deplin îndreptățiți să dea girul unor astfel de propuneri, au fost excluși de la orice fel de consultări.

Rolul proprietarilor, ca și al întregii societății românești, a fost doar să ia cunoștință. Să ia cunoștință de o soluție absurdă, fabricată superficial în micul și dezorganizatul laborator al Guvernului, apoi oferită sub forma unui proiect legislativ prin care se amână finalizarea procesului de despăgubire departe în viitor, undeva după anul 2027.

Ca reacție previzibilă la absurditatea acestui proiect legislativ, CEDO a atras atenția, într-un document de 22 de pagini, asupra unui număr mare de neclarități și inadvertențe pe care acest proiect le conține. Lipsa de predictibilitate, viabilitate, eficiență și transparență, acestea sunt doar câteva dintre calificativele pe care le primește respectiva propunere legislativă de la experții Curții. Aceștia critică cu intransigență și desființează, punct cu punct, legea propusă.