Emilian Valentin Frâncu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Încep cu ultima afirmație pe care ați făcut-o. Nu mi se pare o modalitate elegantă de a răspunde unui senator care adresează o întrebare, specificând doar faptul că întrebarea nu este bine adresată ministerului respectiv. În general, în astfel de cazuri, se dă un răspuns în scris și se îndrumă către instituția abilitată care poate da un răspuns acelei întrebări sau interpelări, pentru că cetățeanul are nevoie de un răspuns și poate că, într-adevăr, senatorul respectiv nu s-a adresat instituției potrivite. Aș fi așteptat din partea Ministerului Finanțelor Publice un răspuns în scris, așa cum se obișnuiește, nu doar o simplă afirmație.

În al doilea rând, aș vrea să fac o remarcă, nu pentru stenogramă, ci pentru cei care, practic, citesc dezbaterile noastre – și, să știți, sunt foarte mulți cei interesați de modul în care noi, aici, în Parlament, ne desfășurăm activitatea –, referitor la cele două răspunsuri primite de la Ministerul

Sănătății, de la domnul secretar de stat Cristian Anton Irimie. Într-adevăr, ele sunt destul de cuprinzătoare, dar aș vrea să fac doar două observații scurte.

La întrebarea de fond a uneia dintre ele, și anume „Cum vor fi finanțate căminele de bătrâni rezultate din transformarea unităților spitalicești?”, nu mi s-a dat răspuns. S-a făcut o descriere amplă a motivațiilor pentru care anumite spitale, poate ineficiente, poate izolate, au fost transformate sau propuse spre transformare în cămine de bătrâni. Costul întreținerii unui om în vârstă este de 2.000 de lei, calcul clar, și nu mi s-a dat niciun fel de răspuns cum se vor acoperi și de către cine aceste costuri.

Referitor la contractul-cadru al medicilor de familie, la care se referea a doua întrebare, iată că întrebarea mea a fost corectă, ea a venit pe baza solicitării structurilor asociative, s-a amânat, într-adevăr, termenul limită pentru încheierea acestor contracte-cadru, dar, în continuare, în răspuns nu mi-au adus precizările necesare referitoare la modul în care va decide un medic – având bugetul limitat pentru alocarea medicamentelor – să prescrie rețete, între o acuzație posibilă de malpraxis și o eventuală penalizare pe care ar suporta-o, depășind acel buget orientativ.

Vă mulțumesc.