Mihai Răzvan Ungureanu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Încercați să mă botezați în toate felurile. Efortul dumneavoastră nu rămâne neconsemnat în istorie, dar nu știu dacă vă va face dreptate istoria. Asta e altceva.

Ce vreau eu să vă spun este că asistăm cu toții la o fervoare a zilelor naționale. Nimic de zis, Legea nr. 453/2006 pomenește de această dată. Nu mai căutăm conținutul real, istoric sau cultural al acestei date.

Sunt de acord cu ceea ce spune colegul nostru, domnul senator PSD, asupra conviețuirii pașnice, minunate cu etnia turco-tătară, însă chestiunea acordării zilei libere comportă totuși o dificultate: dacă o facem pentru o etnie, trebuie s-o facem pentru toate, în cazul acesta. Chiar dacă textul alineatului propus se referă la dreptul angajatorului de a se pronunța dacă lasă ziua liberă sau nu. Aceasta este prima chestiune.

A doua chestiune. N-am cum să nu constat faptul că punctul de vedere al Guvernului – Guvernul fiind cunoscut pentru creativitatea sa legislativă – sună în felul următor: „Parlamentul va decide asupra oportunității adoptării acestei propuneri legislative.”

O luăm tot cu umor, domnule președinte. Este cam același gen de umor pe care-l aveți și dumneavoastră: foarte fin, către negativ.

Vă mulțumesc.