Pete Ștefan

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Într-adevăr, intervenția mea este la un amendament admis, și anume la poziția 2.

Amendamentul admis se referă la art. 1 punctul 6, unde, în textul inițial, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale au fost enumerate anumite documente, dispoziții, documente fiscale de evidență și de afaceri și, în textul inițial, scria: „...și orice alte înscrisuri”.

Amendament admis în comisie.

Comisia a considerat că nu este nevoie să se evidențieze în lege faptul că sunt și „orice alte înscrisuri” care intervin la stabilirea stării de fapt fiscale, pentru că este mult prea generală și nu permite identificarea clară a acestora.

Eu insist, totuși, prin intervenția mea, să ne întoarcem la textul inițial, prin două exemple foarte clare vizavi de stabilirea stării de fapt fiscale.

Este o problemă mult mai complexă decât să enumerăm 3 feluri de documente, și anume registre, evidențe și documente de afaceri. Intervin și alte documente pentru stabilirea acestei stări. De exemplu, la stabilirea stării fiscale foarte mult contează problema calității, și anume certificatele de calitate. De exemplu, nu se enumeră în text obligația de a cere pentru stabilirea stării de fapt fiscale și certificate de calitate. Știm că avem produse alimentare și de altă natură unde prețul este foarte mult influențat de calitate. Deci trebuie dovedit că are acea calitate despre care se spune.

Aș ridica un alt aspect, de exemplu, la stabilirea stării de fapt fiscale vizavi de salarii. Statele de plată nu sunt nici documente de afaceri, nici registre, nici evidențe. Este adevărat că ceea ce scrie în statul de plată este trecut în evidența contabilă. Corect, în conturile contabile apar, dar documentul primar, care este statul de plată, trebuie, la un moment dat, arătat, pus la dispoziție celor care stabilesc starea de fapt.

Rugămintea mea este să votăm textul inițial din ordonanță și să eliminăm acest amendament admis de comisie. Mulțumesc.