Emilian Valentin Frâncu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Este evident că propunerea legislativă pe care o avem acum de discutat nu poate fi adoptată, în primul rând, din cauza problemelor grave de tehnică legislativă pe care le are, dar problema de fond rămâne, și cred eu că trebuie să găsim o soluție să o rezolvăm. Sunt sute de cazuri și cred că toți senatorii se confruntă în teritoriu cu cetățeni care vin și ne roagă un singur lucru: oameni buni, determinați-i pe cei de la această autoritate să ne dea măcar un element de care să ne agățăm, să nu murim fără speranță – atenție, domnule vicepreședinte, să nu murim fără speranță! –, adică un lucru extrem de simplu, pe care vă rog, dacă se poate, să-l introduceți în modalitatea de rezolvare a acestor dosare, și vreau să vă felicit că se simte la instituție un vânt de primăvară. Asta o spun eu din opoziție, deci nu am niciun interes să vă laud. Se simt schimbări acolo.

Oamenii cer un singur lucru și e așa de simplu de făcut: domnule, ai rezolvat un caz – cum?, aleatoriu, prin alte mijloace pe care le cunoaștem, bine ar fi să fie chestiuni foarte clare și fără discuție, dar nu are importanță cum le-ați rezolvat –, dați-le un număr de ordine: 6427... Cetățeanul știe că el are numărul 6427 și vine când deja a auzit el că se apropie momentul respectiv, și e fericit că, domnule, în trei, șase, nouă luni poate să aibă speranța să intre în posesia unor restituiri.

Al doilea lucru totuși, tot de fond, nu trebuie să ne speriem așa de mult de sumele acelea imense, pentru că, vă spun eu, 90% din petenți acceptă acțiuni, acestea se tranzacționează la bursă, sunt din ce în ce mai căutate, și omul își recuperează 80-90% din valoarea sumei primite. Primește ceva. Moare și el liniștit că a reușit să-și recupereze bunurile părinților, bunicilor.

Vă mulțumesc.