Emilian Valentin Frâncu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mai întâi vreau să spun că este o problemă reală. Noi aici dezbatem...

Am văzut că unii dintre noi au trimis discuția puțin în derizoriu, dar problema este cu totul alta. Nu cred că este vorba despre ideea de discriminare, nu cred că este vorba despre infracționalitate, este vorba despre recâștigarea demnității naționale pentru poporul român. Poporul român poate este discriminat în acest moment, iar asta nu din cauza poporului român, ci a unei decizii guvernamentale, deci, practic, tot pe această cale trebuie rezolvată chestiunea.

Eu m-am născut în Râmnicu-Vâlcea, într-un cartier care se numește Țigănia. Toată viața mea de adult, când am putut, am respectat această etnie, am luptat pentru drepturile ei. Am foarte mulți prieteni din această etnie. Vreau să vă spun că am inițiat în Parlament acea lege care consacră, pe de o parte, o sărbătoare internațională a zilei acestei etnii, la Vâlcea, și, pe de altă parte, la Costești să poată fi celebrată o sărbătoare a meșteșugurilor etniei, așa cum și-au dorit-o, deci am sprijinit întotdeauna aceste inițiative.

Vreau să vă spun că la Costești, la Frâncești, două-trei comune din zona unde este centrul în care se adună ei, în momentul în care m-am adresat cu apelativul „rom”, oamenii mi-au spus: „Domnule Frâncu, dacă ne mai spui așa, nu mai stăm de vorbă cu tine.” În primul rând, ei nu acceptă această denumire artificială, impusă, de „rom”, mulți nu o cunosc și lor li se pare normal să li se spună „țigani”. Iată că aici am demontat o chestiune care a fost ridicată – vezi Doamne! –, că nu știu ce discriminări facem. Nu. Noi nu vorbim aici de discriminare.

Un om care comite o infracțiune, că se numește rom, țigan, francez, român sau cum vreți dumneavoastră, este un om care a comis o infracțiune. Prin activitatea lor trebuie să nu o facă, pentru ca acest termen, indiferent care este folosit, să nu implice ceva negativ.

Din punctul meu de vedere, în Europa se folosește apelativul „țigan”, „gitan”, „zigeuner” și toate formele pe care limbile respective le-au impus și le folosesc de sute de ani.

În România, termenul de „țigan” este folosit de la 1300 încoace. Dan I și Mircea cel Bătrân, în documentele lor, fac donații bisericilor din județul Vâlcea, Cozia, Hurezi etc., sate întregi de țigani. Așa li s-a spus până când guvernul din 1992 a hotărât altfel, din motive electorale – este problema acelui guvern, dar eu nu mă simt părtaș la acel gest.

Eu consider că termenul de „țigan” este cel corect. Consider că noi trebuie să luăm, totuși, o decizie în favoarea României, pentru că, peste tot în lume unde am reprezentat România, toți ambasadorii, oamenii politici – atenție, oameni care aveau o cultură deosebită, se presupune – considerau că România este țara romilor, or, această chestiune nu trebuie să ne mai apese ca o povară, ca un stigmat.

Eu îi rog pe colegii mei să ia în calcul motivațiile pe care membrii comisiilor reunite – Comisia pentru egalitatea de șanse și Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități – le-au avut în vedere.