Ion Rușeț

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația politică „Necesitatea deblocării dialogului social”.

Dialogul social este o componentă unică și indispensabilă a modelului social, ca o bază clar definită a Tratatului Comunității Europene. Acesta se referă la discuțiile, consultările, negocierile și asocierile întreprinse de organizații sociale partenere reprezentând cele două laturi ale industriei: patronatele și sindicatele.

Conceptul de „dialog social” reflectă trecerea de la o cultură de conflict la o cultură de parteneriat și luarea în considerație a intereselor comune ale partenerilor sociali implicați în cadrul unui proces mai larg de „concertare socială”.

În accepțiunea adoptată la nivelul Uniunii Europene, dialogul social instituit prin Tratatul de la Roma este „procesul de informare și consultare continuă între organizațiile sindicale și patronale, cu scopul de a se ajunge la înțelegeri în ceea ce privește controlul anumitor variante economice și sociale atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic”.

Dintre toate formele de dialog social, cel tripartit este considerat a fi cel mai important. Acesta reprezintă o modalitate concretă de exercitare a democrației economice și sociale, având ca participanți salariații, reprezentați, de regulă, de sindicate, patronatul și Guvernul.

Instrument al dialogului social, tripartitismul a fost consacrat ca principiu de Organizația Internațională a Muncii încă de la înființarea acesteia. În scopul realizării dialogului

dintre Guvern, sindicate și patronate, au fost create organisme tripartite cum sunt Consiliul Economic și Social sau comisiile consultative de dialog social.

Tripartitismul este rezultatul transferării principiului libertății, pluralismului și cooperării în luarea deciziilor. El se aplică și în raporturile care există între autoritățile administrației publice și reprezentanții angajaților și angajatorilor.

Edificarea unui sistem între relațiile autorităților administrațiilor publice și reprezentanții angajaților și angajatorilor este un proces de lungă durată și dificil, în același timp, dar care include organizațiile salariaților și ale patronilor în procesul consultării în actul de luare a deciziilor, ceea ce duce, în mod clar, la descreșterea puterii și a dimensiunii conflictelor, de altfel, inevitabile și normale într-o economie de piață.

În România, instituția dialogului social, în acest moment, traversează o perioadă dificilă, întrucât cele cinci confederații sindicale au hotărât să se suspende, pe o perioadă nedeterminată, din toate comisiile de dialog social și din Consiliul Economic și Social, nemulțumite de prevederile legale privind dreptul la negocierile colective.

Într-o atare situație, Guvernul român, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, are datoria de a găsi soluții pentru deblocarea comunicării cu sindicatele și patronatele.