Ion Rușeț

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația mea politică, de fapt este o întrebare, „Corupția – un fenomen care nu poate fi eradicat?” Stimați colegi,

În ciuda proceselor de democratizare și de transparență în viața social-politică a țărilor aflate în tranziție, se înmulțesc tot mai mult actele de corupție. Ele devin un fenomen ce poate infecta o întreagă generație și poate fi un real obstacol în calea dezvoltării economice, sociale și politice a unei țări.

Corupția reprezintă expresia unor manifestări de dereglare economică, normativă și morală. Din punct de vedere sociologic, fenomenul corupției include ansamblul de activități imorale sau ilicite realizate de diferite grupuri, organizații, indivizi cu funcții de conducere, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de constrângere: șantaj, înșelăciune, mită și alte asemenea.

Se creează relațiile de complicitate, tăinuire și acoperire reciprocă în scopul satisfacerii unor interese, materiale și morale, publice sau private.

Fenomenul este la fel de vechi ca și puterea. Elementele de continuitate vizează menținerea unor disfuncționalități instituționale și politice, unele preluate de la vechiul sistem, precum și a unor factori de risc ce potențează actele de corupție în diferite sfere ale vieții economice.

Având în vedere amploarea și complexitatea fenomenului de corupție în societatea românească, este foarte necesară analiza diferitelor criterii de estimare și evaluare a acestui fenomen din perspectivă juridică, dar și sociologică, în vederea identificării dimensiunilor reale de manifestare a corupției la diferite niveluri.

Corupția, de obicei, se acutizează în perioadele de criză generalizată, de slăbire a autorității legilor și a instituțiilor statului. Proliferarea ei adâncește inechitățile sociale, polarizează bogățiile și accentuează paralizia instituțiilor statului, a legilor și a moralității.

Corupția tinde să devină o structură organizată, personalizată și specializată până la cele mai înalte niveluri de decizie ale politicului, legislativului, justiției și administrației.

După 1989, în România se constată apariția unor noi forme ale corupției, prin deteriorarea patrimoniului public, bancrută frauduloasă, transferuri ilegale de bunuri și capitaluri, falsuri în documente financiar-contabile, trafic de influență, scoaterea din țară a unor importante bunuri aparținând patrimoniului cultural etc.

Iată câteva dintre principalele cauze care afectează societatea românească sub toate aspectele ei: fiscalitate sufocantă, inflație excesivă, instabilitatea sistemului bancar, instabilitatea legislativă, uneori, precaritatea piețelor de capital, tolerarea corupției.

Corupția poate fi sistematizată în:

– corupție economică, ce include acțiuni ilicite comise de diverși agenți economici;