Puiu Hașotti

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ne aflăm la sfârșitul unei sesiuni parlamentare.

Mulțumesc, doamna senator Boagiu.

Declarația mea politică cred că este un pic mai inedită. Înainte de toate, vreau să remarc un fapt oarecum ciudat. Sunt colegi de la PDL care încearcă să acrediteze ideea că de relele acestei guvernări sunt vinovați liberalii. Așa a vorbit domnul senator Oprea, tot așa a vorbit și domnul senator Mutu săptămâna trecută.

Democrația are paradoxurile ei, însă vreau să le spun colegilor de la PDL o mică povestioară. De fapt, nu este o poveste, ci este un fapt real, pentru că la fel vorbesc și așa-numiții independenți, care pentru mine sunt în continuare niște oameni lipsiți de onoare și demnitate, dar care sunt ținuți la sânul opulent al PDL-ului.

Stimați colegi de la PDL,

Acum mai bine de 2000 de ani, în Anatolia era un mic regat, Regatul Lidiei, care la un moment dat a avut un rege foarte bogat în aur – spun istoricii antici –, numit Cresus. Acest rege era în război cu un vecin de-al lui și, cu o zi înainte de bătălia finală, un ofițer de-al adversarului său a venit și i-a pus pe masă regelui Cresus al Lidiei planul de luptă al adversarului său. Acesta l-a ascultat foarte atent, după care a dat ordin să fie omorât.

Trădătorul, foarte surprins, i-a zis: „Bine, dar cum, eu îți pun pe masă planurile adversarului tău, și tu mă omori?”

Regele i-a spus: „Da, pentru că astăzi l-ai trădat pe adversarul meu, mâine mă vei trăda pe mine.”

Deci atenție cu cei de la PDL, care sunt tot niște trădători politici cu cei așa-ziși independenți!

Dar să vedeți că istoria este veselă și tristă, cum se mai spune, sau că „toate-s vechi și nouă-s toate”. Acum 2072 de ani, la Roma, în Republica Romană, un foarte cunoscut personaj al acelor vremuri, Cicero, a ținut un discurs referitor la veți vedea cine, un discurs foarte interesant. Veți vedea că, până la urmă, mai mult sau mai puțin, totul se repetă de 2072 de ani, dacă nu chiar mai de dinainte. Dați-mi voie să vă citesc începutul acestui discurs și să vedem dacă dumneavoastră veți ghici personajul.

Citez: „Până când, în sfârșit, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră? Cât timp nebunia asta a ta își va mai bate joc de noi? Până unde se va dezlănțui îndrăzneala ta neînfrânată? Nu te-au mișcat, oare, nici garda de noapte a Palatinului, nici străzile orașului, nici teama poporului, nici adunarea grabnică a tuturor oamenilor de bine, nici acest loc foarte apărat destinat ședinței Senatului, nici chipurile și privirile senatorilor? Nu înțelegi că planurile tale sunt date pe față? Nu vezi tu că, după ce toată lumea a aflat-o, conspirația ta este pironită în lanțuri? Care dintre noi crezi că nu știe ce ai făcut, unde ai fost, pe cine ai convocat, ce hotărâri ai luat? O, timpuri! O, moravuri!

Senatul cunoaște aceste lucruri. Consulul le vede. Catilina însă, mai mult, vine chiar în Senat, ia parte la consfătuirea obștească, notează și indică, din ochi, spre a fi ucis pe fiecare dintre noi. Nouă însă, bărbați curajoși, ni se pare că facem destul pentru republică, dacă evităm furia și armele acestui om.