Petre Daea

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu întâmplător am pus această întrebare și nu întâmplător am pus-o acum două săptămâni, socotind că au timp suficient pentru a se uita în agenda de lucru cei care cârmuiesc acum acest sector de activitate și să aducă în Senatul României un răspuns nu pentru un om care știe ce înseamnă domeniul acesta, ci un răspuns al responsabilității pe care o au vizavi de acest sector de activitate extrem de important și greu apăsat de politicile pe care le cunoaștem cu toții, dar mai ales acum prin lipsa de preocupare care îi aduce în pragul disperării pe unii producători agricoli. Spun acest lucru gândindu-mă la faptul că suntem la 1 octombrie. Această zi însemna pentru agronomi, pentru cei care se ocupă de domeniul agricol, că trebuie să se încheie semănatul în unele zone, zona trei de cultură a orzului și grâului. Iată că abia a început. Și aceasta din cauza faptului că nu există sămânță în România. „Cuponiada” care a

însemnat un eșec pentru agricultori a rămas un marș al preocupării unora pentru a cheltui banii publici, înțelegând aici costurile pentru tipărire, pentru distribuire și întârzierile care înseamnă birocrație și, mai mult decât atât, indirect, scumpirea input-urilor. A ajuns, astăzi, ca urmare a lipsei de preocupare în domeniu, ca un kilogram de grâu să coste peste 20.000 lei și să nu-l găsești. Și să nu uite cei care astăzi țin agenda activităților deschisă că România s-a confruntat cu asemenea situație în perioada 2002—2003, când seceta a atins o suprafață mai mare ca acum, iar atunci, la acea dată, erau transportate din partea de vest a țării, unde seceta mușcase mai puțin din culturile de grâu, 9.000 de vagoane de grâu pentru a putea fi însămânțat în România. Rezultatul acestui efort s-a concretizat în 2004 în 7,7 milioane tone de grâu într-un an propice acestei culturi. Întrezăresc o situație foarte grea și, de aceea, nu pot să nu amendez prin aceste critici politica Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar efectele pe care le are această lipsă de preocupare și de acțiune vor însemna pentru România, în anul următor, un al doilea an de criză.

O spuneam cu luni de zile în urmă, și nu întâmplător am lăsat conducerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să lucreze în pace, fără să pun vreo întrebare sau vreo interpelare de-a lungul timpului, dar momentul scadenței a venit, iar timpul nu ne iartă nici să punem întrebări, și nici să nu luăm măsuri.

Îmi pare rău că situația din agricultură se află în acest stadiu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.