Ion Rotaru

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș pleca de la următorul raționament: era nevoie de o lege a salarizării? Este evident pentru toată lumea că era nevoie. Este limpede faptul că Legea nr. 284, care a fost aplicată neunitar și care a avut o serie întreagă de ambiguități și disfuncționalități în interiorul ei, care a fost aplicată neunitar, dacă vreți, a generat în continuare nu punerea la punct a sistemului de plată în sistemul bugetar, ba, dimpotrivă, a generat mult mai multe disfuncționalități.

Ce face actuala lege pe care o critică colegii noștri de la PNL că nu este o lege unitară? Este, într-adevăr, o lege-cadru, dar este, dacă vreți, o lege unitară, prin prisma faptului că tratează unitar toate cele nouă familii ocupaționale.

Pe de altă parte, constat că se pleacă de la raționamentul drobului de sare: dar dacă se întâmplă ceva? Dacă mergem pe acest raționament, o să constatăm că n-o să avem în continuare o lege a salarizării, că vom avea haos în ceea ce privește plata bugetarilor, că nu vom stimula în niciun fel performanța, că nu vom reuși să punem la punct toate disfuncționalitățile, și este una dintre reglementările importante, care vizează eliminarea disfuncționalităților.

Pe de altă parte, legea este clădită pe niște principii foarte sănătoase, care sunt exprimate clar în lege și care vor fi aplicate.

Consecințele acestei legi: este limpede faptul că vor fi benefice pentru tot personalul din sistemul bugetar și vor genera ceea ce oamenii așteaptă de la cei din administrație, de la cei care lucrează cu fonduri publice, de la cei care sunt în slujba cetățeanului într-un domeniu sau altul, un serviciu mai bun, de mai bună calitate.

Se punea problema aici că nu avem criterii de performanță. În perioada imediat următoare ne propunem să elaborăm noul Cod administrativ, care va genera schimbarea a cel puțin 27 de acte normative și care va pune ordine și din această perspectivă, care înseamnă criterii de performanță, criterii de evaluare, modul în care se va face acest lucru, cum se cântăresc lucrurile, pe cine să stimulezi și pe cine să poți, până la urmă, și trage la răspundere sau sancționa.

Dacă nu privim lucrurile în context și încercăm să speculăm doar anumite aspecte, care, sigur, mai pot fi perfectate, pentru că noi am avut la Comisia pentru muncă peste 300 de amendamente, așa cum spuneam...

Aproape jumătate din aceste amendamente au trecut, ceea ce înseamnă că s-a ținut cont de opinia atât a colegilor din opoziție, cât și a colegilor de la putere, s-a ținut cont de avizele cu amendamente date de toate comisiile de aviz, s-a ținut cont și de discuțiile pe care le-am avut acolo cu liderii principalelor confederații sindicale, s-a ținut cont de punctele de vedere exprimate de multe organisme care au fost implicate în acest proces legislativ.

Deci, așa cum – pentru că domnul Șerban Nicolae mi-a ușurat sarcina și a prezentat o serie întreagă de argumente –, așa după cum știți, legea a avut un caracter public, a fost cunoscută. Nimeni n-a obstrucționat dezbaterile, nimeni n-a încercat să împiedice un lider de sindicat sau un participant la dezbatere să-și exprime punctul de vedere.