Varujan Vosganian

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Această tribună care rabdă multe a ascultat, în anii trecuți, numeroase filipice din partea reprezentanților mai mult sau mai puțin ai opoziției din acea vreme, în funcție de depărtarea de Guvern, legate de absorbția fondurilor comunitare. Era chiar o legendă a lui zero absorbție de fonduri comunitare, care era repetată până la obsesie. Firește că aceste extrem de vocale atitudini, dinainte de anii de guvernare, ar fi trebuit să se preschimbe în prezentarea unor realități, a unor succese, dat fiind că opoziția de atunci sugera că se pricepe foarte bine la evaluarea modului în care se absorb banii și la ce ar trebui făcut.

Trebuie să vă mărturisesc că, în urma unei atente studieri a declarațiilor politice ale liderilor arcului guvernamental de astăzi, se tace mâlc în legătură cu absorbția fondurilor comunitare, și mâlc este un eufemism, poate ar trebui să spun că se tace abisal, adică mai jos de mâlc.

Noi discutăm astăzi despre un act normativ care spune așa, mai pe românește, că banii se pot da până în 2010. În perioada care a trecut, fie unele contracte au fost reluate pentru că au fost vicii în ceea ce privește execuția lor, fie din cauza riscului valutar s-a dovedit că oferta inițială nu mai era valabilă, fie că, între timp, au apărut detalii noi care necesită finanțări suplimentare, pe scurt, trebuie bani în plus. Dar cel mai interesant este că, dacă lucrările acestea nu se termină până în 2011, nu doar că avem dreptul să finanțăm din banii noștri ce s-a finanțat din bani europeni, dar va trebui să dăm înapoi toți banii europeni care au fost incluși în aceste proiecte.

Nu vreau să caut responsabilități, e foarte posibil ca, din 2000 și până în prezent, fiecare guvern să aibă partea lui de răspundere. Eu însă vă spun, cu toată seriozitatea, că un astfel de act normativ care angajează Fondul Național de Preaderare, care pune în fața României pericolul de a da înapoi bani care au fost deja consumați ar fi trebuit să aibă la impactul financiar o mult mai serioasă argumentare decât aceea că impactul financiar va veni văzând și făcând, adică noi nu știm acum cât va fi, dar va fi și cât va fi vă vom spune, probabil, ulterior, prin rectificări bugetare.

Mie nu mi se pare, domnule secretar de stat, că este o atitudine responsabilă din partea Ministerului Finanțelor Publice. Trebuia să ne spuneți cât anume s-a făcut, ce nu s-a făcut, care este posibilul impact bugetar dacă ne facem datoria, adică dacă punem noi diferența de bani, ce s-ar întâmpla dacă, chiar dacă punem banii, nu terminăm și dăm toți banii înapoi.

Așadar, mie mi se pare că Parlamentul este pus în situația de a aproba un act normativ fără să știe nici dimensiunea lui, nici care sunt măsurile Guvernului pentru a diminua riscurile, nici care este perspectiva. Și, pentru că tot vorbim de asta, dacă scădem cele 700 milioane de euro angajate de Guvernul anterior pentru primăvara acestui an, eu mă întreb care este contribuția acestui Guvern și în legătură cu absorbția fondurilor comunitare. Și, dacă am auzit că Președintele României vrea să vină în fața Parlamentului cu teme vitale ale națiunii, sunt convins că și aceasta, dat fiind că dânsul este un fel de șef ad-interim al Guvernului, va fi printre prezentările Domniei Sale.