Octavian Motoc

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul interpelării este o revenire asupra unei probleme legate de „Imputarea asupra plății sumelor reprezentând venituri de natură salarială încasate în anul 2011 de funcționarii publici ai Primăriei Municipiului Tulcea”.

Domnule ministru Robert Marius Cazanciuc,

În urma unei interpelări adresate inițial în data de 4 februarie 2013, cu revenire în data de 4 martie 2013, am primit un răspuns care analizează doar parțial și, în opinia mea, părtinitor situația funcționarilor publici din Primăria Tulcea, persoane care au fost obligate de justiție la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială încasate în anii 2010 și 2011.

Din răspunsul dat de responsabilii din Ministerul Justiției care s-au ocupat de respectiva interpelare a reieșit că trei dintre hotărârile instanțelor au permis admiterea anulării deciziilor de imputare, pentru că drepturile prevăzute erau trecute ca drepturi speciale în Acordul colectiv de muncă aferent anului 2009, iar pentru toate celelalte hotărâri ar fi admis deciziile de imputare salarială, pentru că s-ar referi la drepturi încasate în anul 2010 și primul semestru al anului 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii salarizării.

Acest răspuns este în neconcordanță cu adevărul, cu toate că datele au fost obținute de la Tribunalul Tulcea de către Curtea de Apel Constanța, solicitată de Ministerul Justiției să constate modul în care o problemă de drept a fost soluționată în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive.

Astfel, facem trimitere la Decizia civilă nr. 1.241/CA din 11 iunie 2012 și, respectiv, la Decizia civilă nr. 1.242/CA, în ambele fiind respinse ca nefondate recursurile contenciosadministrative și fiscale declarate de pârâtul Primăria Municipiului Tulcea.

Interesant este faptul că, în urma prezentării speței în cele două interpelări, ministerul dumneavoastră analizează numai anumite dosare din întreg demersul propus spre analiză și soluționare, iar Tribunalul Tulcea prezintă documente numai pentru cauze care justifică argumentațiile sale de fond privind deciziile de imputare.

În acest sens, fac apel din nou la dumneavoastră pentru a analiza – în lipsa existenței regulii precedentului creat de instanță – modul în care, la cauze identice, judecate de aceeași instanță, pe baza acelorași documente probatorii, instanța se pronunță în mod contrar.

Mai precis, vă rog să aveți în vedere următoarele aspecte, pe care să le analizați în motivarea răspunsului la interpelare:

1. Cum a fost posibil ca instanța chestionată de Curtea de Apel Constanța, în speță Tribunalul Tulcea, să ascundă cele două dosare menționate mai sus, adică tocmai pe cele care demonstrau practica neunitară a instanței în speța respectivă?

2. Considerați că este normal ca funcționari din același birou al Primăriei Tulcea să obțină, în aceeași speță, soluții total diferite, adică unii să restituie banii așa-zis primiți necuvenit în anii 2010 și 2011, iar altora să li se retragă deciziile de imputație?