Petru Șerban Mihăilescu

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru această ocazie de a avea o asemenea dezbatere.

Până acum, eram ușor invidios pe cei de la Cameră că au posibilitatea să vorbească un timp mai lung cu premierul sau cu miniștrii și mă bucur că am reintrodus și noi această chestiune.

N-aș fi vrut să iau cuvântul astăzi, dar mi-am adus subit aminte că sunt cel mai în vârstă din această sală. Am un singur coleg care e mai mare cu o lună și nu-i în sală și, atunci, zic că trebuie să ascultați și o voce mai liniștită, ca să spun așa.

Mi-aduc aminte de perioada în care eram ministru. Și, atunci, nu ANAF-ul, ci miliția a săltat de pe stradă un băiat care a scris pe internet niște cuvinte urâte despre prim-ministru, că nu era atunci atâta internet, era café-internet. A fost o mare fericire că a fost arestat ăla.

După opt ore, absolut tot ce... Noi eram în proces de aderare și cunoașteți importanța... După opt ore, tot ce era cancelarie în Uniunea Europeană, comisarii de la vremea aia, președintele Comisiei... A fost cea mai mare tulburare la care am participat vreodată.

Cetățeanul acela care a fost ridicat de pe stradă a fost imediat dat cu periuța, cu de-asta de haine, pus în libertate, după câteva ore, și a doua zi s-a organizat o conferință de presă la care ar fi trebuit să explice – cum era organizarea pe vremea aia – procurorul-șef, șeful miliției, șeful internelor, toată lumea.