Darius Bogdan Vâlcov

Vă mulțumesc, domnule președinte.

„Pentru nevăzătorii din România, o alinare, măcar de ziua lor”

Stimate colege și stimați colegi senatori,

În fiecare an, pe 15 octombrie, este Ziua Mondială a Nevăzătorului, semenul nostru căruia Dumnezeu i-a hărăzit doar bucuria de a auzi, mângâia sau mirosi.

Mă feresc să fac un excurs în istoria fundamentării drepturilor câștigate de nevăzători de-a lungul istoriei moderne a omenirii, dar nu pot să ignor faptul că România nu-și poate aroga niciun merit în această evoluție și că, în general, societatea românească suferă, în foarte dese rânduri, de surzenie atunci când semeni de-ai noștri cu diverse dizabilități se află în nevoie. Pentru că este o realitate crudă pe care trebuie să ne-o asumăm, inclusiv din postura de oameni politici, de decidenți, că mai avem mult de evoluat din această perspectivă.

Nu de puține ori, știrile care acaparează ordinea zilei sunt cele care fac referire la lipsa unor medicamente pentru anumite categorii de bolnavi sau cele despre amânarea la plată a unor drepturi bănești obligatorii cuvenite unor persoane cu dizabilități. Nu o spun ca un reproș pentru nimeni, ci doar ca pe o tristă constatare că și o parte dintre nevăzători a avut de suferit în primăvara acestui an, când, din diverse motive, s-a întârziat plata unor sume de bani.

Să nu mai pomenesc și de faptul că în toate statele Uniunii Europene există centre socioprofesionale și de reabilitare, iar în România statul încă nu și-a asumat realizarea acestora. Ba, mai mult decât atât, Asociația Nevăzătorilor din România a început construirea unui asemenea centru în țară, însă nu dispune de fondurile necesare. Chiar așa de săracă a ajuns această țară?

Poate că ne pricepem mai bine la construirea de terenuri de sport în pantă decât să facem și pentru semeni de-ai noștri cu dizabilități mijloace prin care să nu se simtă excluși, cu toate că ei își doresc să fie activi.

Închei prin a-mi exprima încă o dată respectul pentru nevăzători și pentru eforturile lor de zi cu zi de a trăi ca niște oameni normali și ca niște cetățeni onești, asigurându-i, totodată, de sprijinul meu în demersuri de natură legislativă. Vă mulțumesc.