Costache Mircea

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Planează o întrebare în conștiința publică românească, în legătură cu o mare contradicție. A existat o largă și aprinsă dezbatere publică în legătură cu puterile pe care le-ar avea sau nu le-ar avea și de care ar avea nevoie Președintele României.

Au fost foarte mulți aceia care au susținut că trebuie de urgență modificată Constituția, în sensul acordării de puteri sporite președintelui. Au fot suficient de mulți aceia care au argumentat în fel și chip că nu poate, actualul președinte al României, să-și pună în operă programul politic și să se achite de obligațiile asumate în campania electorală, pentru că actuala Constituție ar fi restrictivă și nu i-ar acorda suficiente puteri.

În concluzie, ni s-a spus că președintele ar vrea să lupte cu corupția, ar vrea să asaneze societatea românească, ar vrea să readucă la o stare de normalitate viața de zi cu zi a românilor, dar nu poate pentru că este îngrădit de legea fundamentală, de actuala formă în care a fost modificată Constituția în 2003 și formulată și adoptată inițial în 1991.

Întrebarea care se pune de către foarte mulți cetățeni lucizi, pentru că mai există cetățeni lucizi în România, în ciuda fabricilor de ceață și fum numite televiziuni private și

gazete finanțate din bani negri, mai există cetățeni care-și pun întrebarea: până la urmă, are Președintele României puteri pentru a institui o stare de normalitate măcar în funcționarea justiției, a puterii judecătorești? Și constatăm că are puterea de a numi șeful D.N.A., că are puterea de a numi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii, și că, de regulă, la noi, în aceste zile, justiția la vârf ascultă de președinte. Cum se ivește vreun adversar, cum se ivește vreo posibilitate, cum se ivește o situație care să deranjeze sau care să displacă președintelui, imediat mai vedem în fața D.N.A. o ședință foto cu foști prim-miniștri sau miniștri, câțiva, iar țara colcăie de mizerie, de corupție, de ticăloșii și de tâlhării inimaginabile, îmbuibații care au nenorocit o țară înstrăinându-i industriile strategice, distrugându-i rezervele de petrol și gaze, o țară devastată de la sistemul bancar la resurse naturale de sare și ape minerale, de la păduri la I.A.S.-uri, la fond forestier, în general, o țară în care în 20 de ani de jaf și anarhie s-au acumulat averi inimaginabile. Justiția — patronată de Președintele României — ne distrează, ne oferă filmulețe, ședințe foto și îmbulzeli de fotoreporteri în fața D.N.A., cu câteva figuri cărora li se plătesc polițe.

Prin urmare, are sau nu are puteri președintele? Dă vreun semn că, avându-le, atâtea câte le are, le folosește în interesul public al cetățeanului român, și nu pentru umori personale?

Când vom ajunge să avem o putere judecătorească realmente independentă, în stare să-l ancheteze și pe Președintele României când greșește — și trebuie să recunoaștem că greșește foarte des —, că acea Constituție care spune dumnealui că-l îngrădește este încălcată tot de dumnealui, de trei ori pe zi și o dată seara?