Radu Alexandru Feldman

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Postul național de televiziune a dat imediat un comunicat de presă în care sunt precizate zilele, canalele și minutele în care memoria lui Adrian Păunescu a fost evocată în programele televiziunii naționale. Aflăm astfel că pe TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Cultural și TVR Internațional au fost alocate, în total, 602 minute, în emisiuni întinse pe parcursul zilelor de vineri, 5 noiembrie, sâmbătă, 6 noiembrie, și duminică, 7 noiembrie, care au cuprins și transmisii în direct de la Biserica Boteanu și de la Cimitirul Bellu.

Despre așa-zisa emisiune realizată ad-hoc, la comandă politică, aflăm că ea este de luni de zile în grila de programe și că, citez: „TVR, în calitate de televiziune publică, are invitați din diferite sectoare de activitate și cu puncte de vedere diferite, încurajând astfel pluralismul de idei. TVR nu poate interveni asupra libertății de exprimare a invitaților din cadrul emisiunilor.”

Ce nu știa Victor Ponta din adevărurile etalate de incriminata instituție? Ori nu știa nimic, și atunci ne punem îngrijorați întrebarea dacă avem de-a face cu un om care se trezește vorbind cu tonul cel mai contondent despre lucruri de care nu are habar, ori știa totul foarte bine, și atunci ne punem întrebarea elementară: de ce tot bâlciul acesta, domnule Victor Ponta? Și ar trebui să primim un răspuns.

Până când președintele PSD se va decide asupra răspunsului, să observăm că, cel puțin teoretic, sunt posibile două explicații la reacția atât de violentă declanșată de opiniile domnului Cornea, una dintre cele mai distinse și mai credibile personalități din spațiul public, recunoscut pentru obiectivitatea probată în anii lungi de publicistică.

Prima ține de vârsta domnului Victor Ponta. Avea 17 ani în decembrie 1989 și ne-ar putea surprinde cu mărturisirea că nu avea habar de ce se întâmpla în jurul lui, că școala și familia, și cercul intim de prieteni formau universul în care a trăit, străin de tot ce a însemnat regimul totalitar impus și controlat de Ceaușescu.

A doua explicație ar ține de apetitul tot mai greu controlabil, dovedit cu brio de domnul Ponta, de a fi „pe val”, în ton și în fruntea maselor. El știe foarte bine că spusele profesorului Andrei Cornea reprezintă doar o fărâmă din multele păcate de care Adrian Păunescu s-a făcut vinovat, susținător activ și necondiționat al clanului Ceaușescu și al regimului pe care acesta l-a personificat, dar preferă să se facă părtaș la spectacolul neștiinței și nerușinării, declarat de o presă ignobilă la moartea unui om pe care sper că Dumnezeu îl va ierta.

Dacă lucrurile stau așa – și mă tem că așa stau –, atunci ieșirea domnului Ponta ar trebui să-i pună serios pe gânduri atât pe el, dar și pe colegii din conducerea PSD, pentru că drumul pe care s-a angajat liderul lor – al populismului cel mai ieftin și al complicității la orice mascaradă care i-ar putea aduce câteva procente de popularitate, cu totul altceva decât încredere – este invariabil descalificant și sortit eșecului.