Gheorghe Marcu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Referitor la acest proiect de lege, un foarte scurt comentariu.

Așa este, proiectul de lege are drept scop înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private. Suntem de acord cu acest proiect de lege, dar, ca peste tot, este introdus un alineat buclucaș, în opinia noastră, care schimbă întreaga filozofie a acestui fond.

Vă citesc acest articol care, în opinia noastă, schimbă întreaga filozofie. Articolul 15 alin. (5):

„În situația în care se constată (...) că resursele financiare ale Fondului de garantare menționat la alin. (1) sunt insuficiente pentru acoperirea plății compensației către participanți și beneficiari, acesta poate apela la împrumuturi garantate de statul român, contractate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind datoria publică.”

Termenii buclucași sunt: „garanția statului” și „datoria publică” – tot a statului român. Întrebarea firească este, atâta timp cât la comisia de fond s-a discutat că acest Fond de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private este ca și Fondul de garantare a depozitelor bancare ale persoanelor fizice, și știm foarte bine că acolo este o limită de garantare a depunerilor pentru persoane fizice, respectiv 50.000 de euro, de ce nu avem și aici o limitare.

Din cauza faptului că societățile care administrează aceste fonduri private, peste un interval de timp de 10–15 ani, pot fi în faliment, cu toate că prin această lege noi scoatem statul ca administrator, totuși, atunci când aceste societăți intră în acea „jenă financiară”, are obligație statul. Nu mi se pare corect ca acești bani alocați fondurilor private să aibă această garanție, în totalitate, din partea statului român.

Ca urmare a acestui fapt, în opinia mea, spun că acest alineat schimbă întreaga filozofie a acestei legi și, în concluzie, nu suntem de acord cu acest proiect de lege. Mulțumesc mult.