Stenogramă plen

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Bună ziua, stimate colege și stimați colegi!

Vă rog să vă ocupați locurile în sala de plen.

Declar deschisă ședința plenului Senatului României de astăzi, 21 februarie 2011.

În conducerea ședinței noastre voi fi asistat de către colegii noștri, domnii senatori Gheorghe David și Adrian Țuțuianu, secretari ai Senatului.

Până în acest moment, și-au înregistrat prezența 112 senatori. Suntem, astfel, în cvorum de ședință.

Dați-mi voie să vă informez succint cu privire la rezultatul dialogului dintre liderii grupurilor parlamentare, care s-a prelungit, și, în numele Domniilor Lor și al meu, vă cer scuze pentru întârzierea ședinței plenului Senatului. Dialogul a fost purtat pentru a putea finaliza componența comisiilor permanente.

Finalizarea negocierilor și anunțul cu privire la componența comisiilor permanente, a eventualelor permutări în cadrul comisiilor permanente, vor fi făcute miercuri, 23 februarie 2011, în cadrul ședinței de plen a Senatului.

De asemenea, pentru că astăzi timpul este limitat, liderii grupurilor parlamentare și eu vă propunem ca subiectul despre CSM să fie discutat la începutul ședinței noastre de plen de miercuri, 23 februarie 2011, astfel încât mâine să putem să creăm condițiile ca discuția cu privire la CSM să se desfășoare în condiții cât mai bune.

Implicit, ordinea de zi, pe care o supun atenției și votului dumneavoastră, va suporta, dacă veți fi de acord, modificările acestea. Astăzi să ne concentrăm asupra declarațiilor politice și asupra lucrurilor curente pe care le avem pe agendă.

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Procedură de urgență!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Procedura de urgență, în mod evident, urmând ca subiectul despre CSM, partea a doua, și anunțul cu privire la componența comisiilor permanente să fie făcute la ședința plenului de miercuri, 23 februarie 2011.

Repet, acest lucru vă este spus de către liderii grupurilor parlamentare și, bineînțeles, de către conducerea Senatului.

De aceea, vă rog să vă pronunțați cu privire la ordinea de zi, modificată și, evident, abreviată din cauza orei de începere a ședinței de astăzi.

Programul de lucru este un program de lucru obișnuit pentru o zi de luni.

Trecem la declarații politice.

Dați-mi voie să-l invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL – Domnia Sa va citi prima declarație politică a acestei zile de plen –, urmează domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule senator Oprea, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică este intitulată „Finanțarea TVR – vitală pentru sănătatea media”.

Neatenția și indiferența unor colegi din Parlamentul României, respectiv din Camera Deputaților, ar putea avea efecte grave asupra diversității media din România. După cum știți, marți, 15 februarie 2011, la Camera Deputaților a fost adoptată tacit Propunerea legislativă de eliminare a taxei tv.

Prin această măsură, Societatea Română de Televiziune pierde o mare parte din finanțare, instituția putând avea serioase probleme de funcționare, mai ales că legea nu-i permite să atragă publicitate în aceleași condiții ca un post comercial, și nici nu încasează bani de la operatorii de cablu.

Evident, progresul înregistrat în planul managementului și calității programelor în TVR este vizibil. În schimb, schema de personal mai poate fi ajustată, iar unele cheltuieli raționalizate.

Totuși, Televiziunea publică are un rol special în peisajul media din țara noastră.

În vreme ce tot mai multe posturi și-au tabloidizat grila de programe, TVR propune, cu predilecție, producții culturale și educative. Mai mult, în ciuda contestărilor venite de la partide, chiar și emisiunile politice sunt mai echilibrate decât cele ale unor televiziuni private.

Tocmai de aceea, funcționarea TVR trebuie să fie deasupra jocurilor populiste. Altfel, ar fi afectată sănătatea întregului jurnalism românesc. Marile trusturi media ar căpăta o influență și mai mare, tinzând spre monopol în formarea opiniilor, mai ales că politica editorială a unora dintre ele este dictată de patron, cu interese politico-financiare discutabile.

În acest context, sper ca Parlamentul să îndrepte situația creată, iar TVR să poată funcționa mai departe, cu atât mai mult cu cât Parlamentul European și Comisia Europeană pregătesc măsuri și recomandări pentru apărarea echilibrului de opinie în jurnalism, iar dacă asigurarea pluralismului și evitarea concentrării media sunt importante la nivel european, consider că ar trebui să ne preocupe și pe noi o astfel de abordare.

Educația și informarea corectă prin media sunt o realitate a modernității și nu pot fi făcute numai de corporații înregimentate politic.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnule senator Alexandru Cordoș, aveți cuvântul – din partea Grupului parlamentar al PSD –, urmează domnul senator Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule senator, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică din partea Grupului parlamentar al PSD este intitulată „Codul muncii pregătit de Guvern – o nouă lovitură împotriva românilor”.

Prin procedura dictatorială deja cunoscută, Guvernul Boc dorește angajarea răspunderii pe Codul muncii.

PSD se va opune acestui nou abuz prin care se intenționează legiferarea unui act normativ neagreat de sindicate, de cea mai mare parte a patronatelor și, mai ales, de angajați, iar cei de la FMI spun că nu este cerința lor.

De fapt, nici până la această dată nu am aflat cine solicită modificarea Codului muncii.

Așa-zisa liberalizare a relațiilor de muncă, după opinia guvernanților, este, de fapt, o liberalizare dramatică care va afecta nu numai Codul muncii, ci și alți piloni ai statului social cum ar fi Legea sindicatelor, Legea patronatelor, Legea contractului colectiv de muncă.

Se ignoră, în mod deliberat, faptul că această guvernare ne-a adus la o situație alarmantă: suntem statul cu economia cea mai puțin dezvoltată din Uniunea Europeană, cu o rată a ocupării forței de muncă de 58%, suntem țara cu cel mai mic număr de persoane ocupate în muncă la suta de persoane active, iar cu o rată a sărăciei relative la nivelul lui 2010 – undeva în jur de 28% –, suntem, de departe, cei mai săraci membri ai Uniunii Europene. Principala consecință, inegalitatea socială – exprimată de raportul dintre cei mai bogați din populație și cei mai săraci – are valoarea cea mai mare, România fiind astfel cea mai polarizată societate dintre Uniunea Europeană.

Prin noile reglementări, angajatul poate fi ușor și ieftin concediat, va avea mult mai puțină putere de negociere a condițiilor în care-și vinde munca și va fi lipsit de multe dintre instrumentele actuale de recurs juridic împotriva angajatorului. Eliminând obligativitatea contractelor de muncă la nivel național și a celor la nivel de ramură pentru firmele private, se instituie un regim inegal de putere, în care contractul colectiv de muncă este negociat doar la nivel de firmă.

Dreptul la grevă este sever restricționat, eliminându-se imunitatea la concedierea pe motive profesionale a reprezentanților angajaților.

## Mulțumesc, domnule senator.

În continuare, domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregătește domnul senator Frunda, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Domnule senator Nicoară, vă rog.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică are un titlu care, sigur, este sugestiv pentru zilele pe care le trăim. Titlul este „Iar ieșim din criză?”, iar subtitlul „Nu știu cum se face că de câte ori ieșim din criză parcă ne afundăm mai tare”.

Știți, românul are darul de a face haz de necaz, inclusiv pe seama situației grele prin care trecem circulă tot felul de anecdote.

Declarațiile făcute de prim-ministru la Cluj, zilele trecute, mi-au amintit o glumă pe care am luat-o ca atare. Nu am crezut că se va întâmpla și în realitate. Pe scurt, gluma suna cam așa: „România va ieși din criză când președintele va spune că România a ieșit din criză”. Nu a trecut mult timp de la declarațiile domnului Traian Băsescu despre creșterea economică din trimestrul al patrulea al anului 2010, că premierul s-a și grăbit să-l aprobe, ca un ecou fidel și răspicat.

Mă bucur că a venit să dea vești așa de bune clujenilor, însă îi reamintesc că optimismul acesta nefondat nu ne-a adus avantaje nici în anul 2010. Nu văd de ce ar fi altă situație acum. Știm cu toții definițiile economice și regula ieșirii din recesiune pe baza a două trimestre consecutive de creștere economică, însă dacă la aplicarea măsurilor anticriză nu s-a ținut cont de recomandările specialiștilor și de regulile elementare ale economiei, de ce acum ne sunt aduse ca argumente?

Realitatea din teren nu are nimic îmbucurător și ne pot spune pe baza experienței manageriale toți oamenii de afaceri că și anul 2011 va fi un an extrem de dificil, în care efectele crizei vor continua să-și spună cuvântul.

Românii pe care Emil Boc îi vede bucuroși și victorioși sunt, de fapt, saturați de promisiuni, obosiți și neîncrezători, stare de spirit justificată, având în vedere amăgirile anterioare. Ultima dintre minciunile mari ale Guvernului Boc este creșterea salarială de 15% pentru bugetari, iar pentru mediul de afaceri este invitația la proiecte cu fonduri europene, toate procedurile fiind însă de natură să te facă să abandonezi proiectul, în realitate.

Așa cum spuneam și în alte rânduri, recomand prudență în declarații, mai ales în cele guvernamentale. Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL.

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Mi-am intitulat declarația mea de astăzi „Spitalul Militar din Timișoara, o locație ce ar trebui reintegrată în sistemul public de asistență medicală” – o problemă locală pe care o avem în Timișoara.

În conformitate cu noile acte normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării, în baza unei hotărâri, Consiliul Local al Municipiului Timișoara a preluat managementul asistenței medicale a patru spitale. Problema care se pune în momentul de față este că o parte dintre clădirile acestora, ca urmare a prevederilor Legii nr. 10/2001 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, au fost sau urmează să fie retrocedate foștilor deținători de drept. Este vorba despre secția de maternitate a Spitalului Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Dr. Dumitru Popescu”, retrocedată cultelor religioase, Clinica de Oftalmologie, Clinica de Cardiologie „Ascar”, Clinica de Chimioterapie, Clinica de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoterapie, ambulatoriul de specialitate, sediul administrativ al spitalului situat pe strada Hector nr. 1, din cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara, Clinica chirurgie veche, respectiv nouă, și sediul administrativ al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu”, Secția de radiologie din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Pneumofiziologie „Victor Babeș”.

De reținut că Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara este o unitate care are în structura sa 928 de paturi și asigură asistența medicală nu doar pentru locuitorii timișoreni, ci și pentru cei din județele limitrofe. El are în componență structuri unice de asistență medicală: oncologie și hematologie, radioterapie și chimioterapie, chirurgie oncologică, balneofizioterapie, recuperare cardiovasculară.

Din aceste motive, el a fost trecut din domeniul public al municipiului în domeniul public al statului, având ca scop înființarea Institutului Regional de Oncologie.

Celor spuse mai sus li se mai adăugă și faptul că, în afara unor litigii referitoare la retrocedare pentru care nu a fost emisă o sentință definitivă, pentru celelalte s-a convenit cu foștii proprietari să se amâne pentru următorii 2-3 ani eliberarea spațiilor, bineînțeles, contra cost.

Mulțumesc.

Domnul senator Titus Corlățean. Urmează doamna senator Minerva Boitan.

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Domnule Cseke Attila Zoltán, ministru al sănătății și senator din România,

Declarația mea politică de astăzi se referă la mult discutata, delicata și complicata problemă a spitalelor din România, cu specială privire la inamicul public numărul unu pentru Guvernul României, mai nou, Spitalul Municipal Săcele din județul Brașov.

După cum se știe, Guvernul a anunțat cu ceva vreme în urmă un plan care a bulversat nația română, cea maghiară și pe toți trăitorii pe aceste plaiuri extrem de frumoase, cu

privire la desființarea, comasarea, transformarea în spitale de bătrâni a aproximativ 71 de spitale, dacă nu mă înșel.

Pe această listă figurează și Spitalul Municipal Săcele. Nu doar pentru faptul că sunt senator de Brașov și de Săcele, ci și pentru faptul că am fost acolo de mai multe ori, încercând să sprijinim proiectele legate de buna funcționare a acestui spital, deci în cunoștință de cauză, aș vrea să fac următoarele scurte comentarii.

Spre deosebire de birocrații de la Ministerul Sănătății, care fac evaluări de la distanță, în doar două zile, pentru multe din spitalele României, cei care conduc ministerul ar trebui să știe că, într-adevăr, Săcele este aproape de Brașov, dar, în realitate, nu deservește 28.000 de persoane, populația din municipiu, ci aproximativ 58.000 de locuitori din multe comune arondate în care trăiesc foarte mulți concetățeni de-ai noștri de etnie romă.

Este o problemă de adresabilitate și de funcționalitate a acestui spital, care spune printre altele că, în ultimii ani, s-au făcut investiții extrem de consistente în spitalul respectiv, numai reparațiile capitale, în perioada 2007–2010, fiind pe undeva la valoarea investițiilor de vreo 2.653.000 lei, investiții consistente în aparatura medicală și în laboratorul de analize medicale, lucruri care, realmente, au făcut acest spital să funcționeze și să dea răspunsuri corespunzătoare pentru foarte mulți dintre solicitanții respectivi.

De asemenea, un alt comentariu pe care simt nevoia să-l fac este legat de acest proiect de transformare într-un cămin de bătrâni.

Mulțumesc, domnule senator. Doamna senator Minerva Boitan.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Am numit declarația politică de astăzi astfel: „Constituția nu i-a permis lui Emil Boc să reducă pensiile. Oare îi permite să reducă pensionarii?”.

Cândva, România își făcea un titlul de glorie din politica de creștere a natalității și, implicit, a numărului de cetățeni. Era pe vremea republicii socialiste. Astăzi, este greu de spus dacă mai suntem 20.000.000, așa cum clama propaganda comunistă. Cu siguranță, nu în țară. Poate doar în listele electorale, atunci când președintele și al său boboc, Emil Boc, au nevoie de ele la câte un referendum ce i-ar avantaja.

Se știe că, în ultima perioadă de timp, tot mai mulți români pensionari ies pe cale naturală din sistem. Ei sunt regretați doar de familii. Pentru guvernanți nu este mare pierdere, ei nu produc și nu contribuie prea mult la buget. Dacă nu mai sunt, nicio pagubă. Țara cheltuiește prea mult cu asigurarea serviciilor medicale pentru ei.

Trăim un timp al reducerilor, inclusiv de paturi și spitale. Pensionarii nu au cum să ajungă la Viena, nu au decât să meargă acolo unde nu se desființează spitalele. Tot nu au pierdut 15%, cum a cerut președintele. Au cu ce plăti. Nu-i așa, stimați colegi? Și apoi, vor avea și aziluri la dispoziția lor, în curând refăcute, multe dintre ele cu săli de tratament și spații de refacere, poate chiar și cabinete de ginecologie și săli de naștere ce pot servi pensionarilor bolnavi, obosiți și senili, dar poate nu atât de senili ca să nu-și amintească de cei pe care i-au votat și care au promis că celor din grupele I și II de muncă li se vor mări veniturile cu sume cuprinse între 72 și 160 de lei.

Complicatele calcule matematice – le-o fi făcut cumva savantul Funeriu! – i-au dus pe pensionari în situația de a pierde încă 5,5% din cuantumul pensiei de până la 1.000 de lei.

Zelosul Boc afirmă că se va aplica procentul doar la valori cuprinse între 470 și 1.000 lei. Banii încasați de la cei în cauză cresc pe măsură ce anvergura bobocului scade. Că se ofilește pe zi ce trece pare a o confirma chiar și președintele.

La vechi promisiuni electorale trebuie să se gândească și pensionarii militari, care au avut neșansa să li se calculeze pensiile până la suspendarea Hotărârii Guvernului nr. 735/2010. Și ei au pierdut sume substanțiale. Sacrificiul suprem ar însemna pierderea vieții, în cazul lor, la datorie, datorie față de țara în care Constituția poate fi interpretată după bunul plac al oricărui președinte sau chiar încălcată.

Vă mulțumesc, doamna senator.

Domnule senator Belacurencu, vă rog să vă prezentați declarația politică.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Problema reorganizării, transformării și desființării spitalelor este una acută, iată de ce declarația mea politică este intitulată „Impactul transformării Spitalului din Babadag sau ce începe prost se termină și mai prost”.

## Stimați colegi,

Vă supun atenției dumneavoastră situația cel puțin hilară, dacă nu ar fi tragică, a propunerii Ministerului Sănătății de a schimba destinația Spitalului Orășenesc Babadag în cămin de bătrâni. Această propunere a ministerului demonstrează încă o dată cât de netemeinică a fost evaluarea spitalelor – nu mai puțin de 10 spitale ar fi fost inspectate zilnic – și faptul că nu au fost luate în calcul anumite aspecte importante.

Spre exemplu, în orașul Babadag există deja două cămine de bătrâni cu o capacitate de 110 locuri fiecare. Totuși, un aspect mult mai important pe care guvernanții noștri nu l-au luat în considerație este structura socială și economică a orașului Babadag și a comunelor arondate spitalului orășenesc din zonă. Voi sublinia mai întâi faptul că aproape jumătate din locuitorii orașului Babadag sunt de etnie romă. Majoritatea acestor persoane nu au posibilitatea materială de a se deplasa la Spitalul Județean Tulcea pentru a-și trata afecțiunile. Acest aspect este întărit și de faptul că 61,5% din locuitorii orașului nu au ocupație.

Cât de bicisnic poate fi acest Guvern care condamnă la condiții de viață desprinse parcă din epoca întunecată a Evului Mediu peste 60% din locuitorii unui oraș, fără asistență medicală și fără posibilitatea de a obține asistența medicală necesară?

## Stimați colegi,

Aș dori să subliniez cât de aberantă este decizia de a transforma acest spital în cămin de bătrâni, pornind tot de la statistici. Circa 40% dintre persoanele de etnie romă din Babadag au vârsta sub 16 ani. În aceste condiții, este absolut necesară, în opinia guvernanților noștri, înființarea unui nou centru pentru bătrâni și desființarea singurului spital din oraș.

De fapt, trebuie să recunosc, stimați colegi, că Guvernul are o strategie pe termen lung și foarte lung: dacă acum există foarte mulți tineri, sigur peste vreo 50 de ani vor avea nevoie de căminul de bătrâni! Mă rog, cei care vor reuși să ajungă la această vârstă fără asistență medicală.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Frâncu, după care vă propun să intrăm în agenda noastră de legiferare.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Guvernul României emite declarații potrivit postului de televiziune AXN science-fiction”.

Sunt de-a dreptul dezamăgit de unele instituții ale statului, și mă refer aici la dublul discurs al celor care monitorizează economia românească. La ce mă refer? La simplul fapt de a pune un român șomer sau un român bugetar cu 700 de lei salariu să citească interpretările documentelor și datele prezentate de guvernanți și de institutele de statistică. De acolo ar afla, de exemplu, că România are o economie ieșită din recesiune, că în trimestrul IV al anului trecut s-a înregistrat o creștere economică, că șomajul este în scădere, că inflația este „domolită” și așa mai departe. Aceste cifre – dacă nu vin de la postul de televiziune AXN science-fiction – nu fac decât să ne arate un lucru trist și extrem de îngrijorător: ne-am întors la anii de dinainte de 1989, când se raportau, din obediență, depășiri la planul cincinal. Pentru că este absurd să-i spui unui șomer care și-a depus CV-uri la toate firmele de stat și particulare posibile și care nu primește niciun răspuns că s-a redus rata șomajului. Cred că-i vine să spargă televizorul când i se spune de către guvernanți că rata șomajului a ajuns la minime istorice.

Un bugetar cu salariul ciuntit de Guvernul Boc, care merge la piață să-și cumpere cartofi și fasole și care vede de la zi la zi cum prețul acestor produse crește este, la rândul lui, siderat când i se îndrugă faptul că inflația este în scădere.

Nu, domnilor guvernanți și șefi de la statistică, este ori o glumă sinistră, ori rea-voință, ori incompetență, ori aveți o abilitate deosebită în conexarea datelor. Altfel, cum poți să-i spui muribundului că este sănătos și că poate să zburde afară, să facă gimnastică? Cum poți să-i spui unui om care privește pe geam și vede ploaie și ger că nu vede bine și că afară este soare și plus 30[o] ? Doar pentru că așa spune Guvernul?

Cum poți să-i spui unui român că avem creștere economică, atunci când el în buzunar își numără banii pentru a cumpăra trei litri de benzină?

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Încheiem aici seria declarațiilor politice, informându-vă că următorii colegi și colege au depus în scris declarații politice:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori: Toader Mocanu, Petru Filip, Augustin Daniel Humelnicu, Dorel Jurcan, Marius Gerard Necula, doamna senator Mihaela Popa, domnii senatori: Șerban Rădulescu, Iulian Urban, Dorin Păran, Alexandru Mocanu, Mihai Niță și Iosif Secășan;

– din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii senatori: Adrian Țuțuianu, Gheorghe Marcu, Ioan Mang, Gabriel Mutu, Valer Marian, Gheorghe Pop, Florin Constantinescu, Sorin Constantin Lazăr, Nicolae Moga și doamnele senator Doina Silistru și Lia Olguța Vasilescu;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori: Dan Radu Rușanu, Cornel Popa, Marian Cristinel Bîgiu;

– din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Frunda György;

– din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnul senator Sorin Serioja Chivu.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

Declarația mea de astăzi am intitulat-o „Chiar și minciuna politică are picioare scurte”, pentru că de mult timp, se pare, opoziția nu mai ia în considerare acest proverb înțelept moștenit din bătrâni, iar de curând asistăm la o înlănțuire de evenimente care demonstrează încă o dată valabilitatea povețelor strămoșești, spre rușinea, sper, a celor care abuzează din plin de aceste practici necinstite.

Mai exact, aduc aminte auditoriului de toată pleiada mincinoasă de acuze prin care opoziția incrimina puterea actuală cum că încearcă să îngroape economia sau dorește influențarea justiției și controlul CSM-ului. Păi hai să le analizăm pe rând, domnilor, să vedem ce e adevărat și ce este doar ipocrizie politică.

Cum se face că nicio televiziune deținută de celebrii moguli nu a prezentat măcar cu obiectivitate, dacă nu cu decență, realizările economiei din ultimul an?

Date statistice clare arată că rata șomajului este în continuă scădere, iar exporturile și producția industrială sunt în plin avânt. Apoi, după ce toată lumea a prognozat pentru 2010 o scăderea economică de 1,9%, ea a fost doar de 1,2%, iar deficitul bugetar, în loc de 6,8%, a fost de 6,5%, semn clar că măsurile luate de Executiv și-au făcut simțit pe deplin efectul benefic de ieșire din criză.

De asemenea, despre salarii și pensii nu ați văzut nicio știre pe la acele posturi de televiziune sau vreun lider din opoziție care să recunoască faptul că au crescut cu 15%, ori că 1.541.000 de pensionari din România, de la 1 ianuarie, beneficiază de grupele I și II de muncă. Este vorba de o creștere medie a pensiei de 93 de lei. Efortul bugetar este de 403 milioane de euro, destul de consistent, iar el nu ar fi fost posibil să fie acordat dacă România nu făcea reformele necesare în 2010.

Este chiar atât de greu să fie recunoscut adevărul sau asta îi doare cel mai mult pe cei prinși cu minciuna, că nu mai au cu ce seduce electoratul informat corect?

Mai nou, a apărut și Raportul european intermediar de monitorizare pe justiție și anticorupție în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV). Stupoare pentru opoziție, multe dintre măsurile luate de coaliția de la guvernare sunt apreciate: operațiunile de la vamă și arestarea unor vameși și polițiști de frontieră, lupta anticorupție, insistența senatorilor PDL și decizia Curții Constituționale de a invalida alegerea a patru membri în CSM, considerată o măsură care poate credibiliza funcționarea Consiliului, modificarea Legii Curții Constituționale, prin care procesele nu se mai suspendă în cazul ridicării excepțiilor de neconstituționalitate, adoptarea Legii micii reforme, prin care se accelerează judecarea cazurilor din instanță, și alte câteva.

Declarația politică este intitulată „Despre reformă și principii de guvernare în România”.

Doamnelor și domnilor,

Pentru noi toți e vizibil faptul că la nivel guvernamental se manifestă o dificultate reală de concretizare a măsurilor de reformă fără de care societatea românească va intra în blocaj. Am stabilit la nivel principial că sunt necesare anumite sacrificii pentru a redresa situația economică. Din păcate, nu este deloc clar felul în care aceste sacrificii urmează să ne aducă pe termen scurt sau mediu într-o situație mai bună. Îngrijorarea pe care o resimte populația și simptomele financiare ale economiei din România nu ne dau motive să credem că măsurile administrative și politice luate în ultima vreme și-au făcut efectul. E firesc atunci să ne punem întrebarea dacă Guvernul și mediul politic, în general, au făcut destul pentru ca în România cetățeanul să se simtă sprijinit în eforturile sale de a depăși criza economică.

Nemulțumirile manifeste ale unor categorii sociale trebuie supuse unei analize pe baza căreia să putem genera soluții cu impact imediat. Va trebui să admitem faptul că anumite reglementări legislative nu au nici pe departe coerența pe care am fi dorit-o. Nu știu dacă ideea conform căreia „piața mărfurilor și piața ideilor au aceeași natură și sunt de fapt o singură piață” – e cunoscută polemica din anii ’80, când R.H. Coase, laureat al Premiului Nobel, a lansat această idee – rezistă în România. Vedem însă foarte bine că anumite reglementări specifice pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea nu pot invoca un suport conceptual riguros. E foarte probabil ca seria de ambiguități care fac de o bună bucată de vreme obiectul criticii mediatice să afecteze grav legitimitatea indiscutabilă a schimbărilor de care societatea noastră are atâta nevoie. Am convingerea că soluții reale de depășire a crizei nu pot fi găsite în dezbateri televizate, dar reacția publică față de lipsa de coerență a unor decizii de politică publică e dovada unor erori pe care nu e cazul să le trecem sub tăcere.

Nu fac parte din categoria politicienilor cu puncte de vedere extravagante și nu simt nevoia unor intervenții spectaculoase din punct de vedere retoric, dar consider că trebuie spus foarte limpede: în dorința noastră de a fi eficienți pe termen scurt și de a găsi soluții practice, am lăsat deoparte orice precauție firească atunci când avem de realizat o reformă. Debirocratizarea procedurilor nu înseamnă domnia bunului plac al funcționarilor, după cum eficientizarea activității în diverse structuri administrative nu înseamnă doar reducerea schemei de personal.

Declarația politică se intitulează „Justiției i se mai oferă o șansă”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați invitați,

După cum știți deja cu toții, Comisia Europeană a făcut public Raportul intermediar de monitorizare pe justiție și anticorupție în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV). Deși opoziției îi este greu să recunoască acest fapt, sunt lăudate în raport multe dintre măsurile și deciziile coaliției aflate astăzi la guvernare. Direcția Națională Anticorupție este apreciată pentru rezultatele foarte bune în anchetarea cazurilor de mare corupție; operațiunile de la vamă și arestarea unor vameși și polițiști de frontieră sunt văzute ca progrese importante în lupta anticorupție; memorandumul senatorilor PDL și decizia aferentă a Curții Constituționale de invalidare a alegerii unor membri nestatutari în cadrul CSM, o măsură care poate credibiliza funcționarea Consiliului; modificarea Legii Curții Constituționale, prin care procesele nu se mai suspendă în

cazul ridicării excepțiilor de neconstituționalitate; adoptarea Legii micii reforme, de accelerare a judecării cazurilor din instanță, și alte câteva.

La vremea respectivă, toate aceste măsuri au fost blocate de opoziție și împroșcate cu declarații mincinoase și ipocrite. Iată că, de data aceasta, un organism european independent, care nu poate fi acuzat de implicații politice, a întocmit un raport obiectiv, echidistant, unul care mai și apreciază puterea politică de la guvernare pentru eforturile reformatoare pe care le depune, nu numai o critică, așa cum se întâmpla în guvernările precedente.

Pe de altă parte, nu voi trece peste faptul că sunt, în continuare, și multe alte critici în legătură, mai ales, cu parlamentarii de la Camera Deputaților. Aici, într-adevăr, poate că raportul ar fi trebuit să facă o distincție mai clară între noi, cei de la Senat, care nu am avut o problemă în a ridica imunitatea senatorului Voicu, și colegii de la Camera Deputaților. Sunt sigur însă că atât demersurile întreprinse în Partidul Democrat Liberal pentru suspendarea membrilor săi aflați sub anchetă, cât și presiunile tuturor colegilor deputați de bună-credință vor rezolva cât de curând și această problemă, astfel încât raportul definitiv din vară să nu mai arate cu degetul Parlamentul României.

Declarația politică este intitulată „Accesarea fondurilor europene – o șansă de modernizare a României”.

Accesarea fondurilor europene este o soluție la îndemâna tuturor. Beneficiari eligibili ai unor astfel de finanțări pot fi de la unități administrative centrale și locale, la întreprinderi mici și mijlocii, organizații publice sau private etc. Din păcate, cea mai ieftină și mai sănătoasă formă de finanțare pentru repornirea motoarelor economiei naționale – accesarea fondurilor europene – aproape stagnează, deși ar putea fi poate cel mai eficient proiect național de ieșire din criză, la care cu siguranță ar adera întregul spectru politic românesc.

E foarte ușor, în contextul economic de acum, să plasăm toată vina pe actualul regim. Dar chiar poate opoziția să facă mai mult decât face Guvernul Boc? Din programele prezentate deja nu reiese nimic, decât idei imposibil de proiectat în realitatea economică actuală.

Economia cu piețe globalizate nu mai ascultă de guverne, așa că este aproape imposibil să pretindem guvernelor, oricare ar fi ele, planuri de măsuri anticriză sau de relansare economică. Potențialul de investiție al țării noastre se bazează în special pe agricultură, România fiind odată grânarul Europei, sau chiar pe turism, numărându-ne printre țările europene cu un fond balnear remarcabil.

Țara noastră ar putea beneficia de importante finanțări nerambursabile, cu ajutorul cărora, cu pași siguri, economia ar evolua favorabil. Avem sute, poate chiar mii de administrații publice locale extrem de sărace, care nu pot susține dezvoltarea locală fără o susținere financiară suplimentară. Fondurile europene și proiectele ce se pot realiza prin intermediul acestora pot reprezenta unica oportunitate de modernizare a unor localități din România.

Ținând seama de toate acestea, fac apel la dumneavoastră pentru a ne constitui în mediatori ai administrațiilor locale din colegiile pe care le reprezentăm în promovarea și susținerea proiectelor în fața administrației centrale.

Vom avea cu toții de câștigat, fiind, din punctul meu de vedere, una dintre șansele noastre reale de relansare economică și de modernizare a României.

Declarația politică se intitulează „De ce nu se aplică legile în România?”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Nu este doar un mit faptul că românii au legi, dar nu le aplică. Să luăm de exemplu Legea nr. 175/2010 de scutire la plată a penalităților la furnizarea de apă rece și caldă pentru familiile cu venituri de până la 1.000 de lei lunar pe membru de familie. Legea a fost votată de Parlament în regim de urgență, cu o majoritate substanțială, în ideea că venirea iernii va crea dificultăți furnizorilor de utilități în încasarea facturilor pe un segment de populație grav afectat de criza economică. Această lege a fost gândită să ofere o șansă familiilor cu venituri reduse să poată scăpa de povara datoriilor la întreținere, precum și de sentimentul de paria al blocurilor, datoriile restanțierilor fiind principalul motiv de întrerupere a furnizării utilităților.

De remarcat este reacția unor reprezentanți ai autorităților locale cum sunt cei de la Primăria Galați, solidari cu conducerile celor două societăți de furnizare a utilităților, care

refuză să pună în practică prevederile Legii nr. 175/2010. Explicația este legată în special de „mușchi”. Dacă nu vor „mușchii” autorităților, nu se aplică legea. Că în acest caz avem de-a face cu mușchii dorsali ai autorităților, cu care îi tratează pe gălățeni, ține doar de un amănunt administrativanatomic.

Lipsa de apetit a autorităților de a respecta legea se întinde pe toată zona administrativă. Acesta este un ultim exemplu de umilire a contribuabililor, cărora un sistem abuziv le cere acte și documente imposibil de produs, pentru a face inaplicabilă o lege.

Primitivismul acestui comportament este motivat de o relaxare a noastră, Legislativul, care nu am prevăzut un capitol de „sancțiuni”. Declarația oficială a reprezentanților autorităților locale surprinde la adevărata dimensiune canibalismul administrativ cu care sunt „devorați” cetățenii: „Dacă nu există sancțiuni, nu au ce să-mi facă dacă nu aplic legea.”, spunea primarul Galațiului într-o declarație televizată.

Ne mai surprinde faptul că armatele de funcționari își găsesc un scop în viață din a batjocori contribuabilii, ignorând, de la vârf, orice acțiune de modernizare și transparentizare a actului administrativ.

Declarația politică este intitulată „USL ar putea însemna «Unde Sunt Liberalii?»”.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am asistat zilele acestea la constituirea unei noi alianțe, USL, care se dorește a fi o alternativă la actuala guvernare, dar care reunește doctrine și interese diferite și pare a uita complet de programele și politicile orientate către cei care i-au votat.

Întrebarea mea este: unde se situează în această alianță liberalii?

„Unde Sunt Liberalii” care ar trebui să susțină alături de noi IMM-urile, progresul, competitivitatea, tinerii, libertatea de exprimare, reforma și modernizarea statului de drept, într-un cuvânt, valorile de dreapta?

Cu siguranță, ei nu se regăsesc alături de cei care în perioada 2000–2004 limitau libertatea de exprimare prin controlul aparițiilor tv, nici alături de moștenitorii mătușii Tamara și în niciun caz alături de cei care au confiscat Revoluția și Piața Universității.

Pentru ce luptă liberalii?

La nivel național, în Senat, PNL s-a luptat să piardă funcția de vicepreședinte și să o ofere PC-ului, mai bine zis domnului Voiculescu.

La nivel local, în Iași, municipiu pe care îl reprezint, tot ceea ce li se propune liberalilor este să susțină un primar PSD din patru în patru ani. Ieșenii au votat dreapta în proporție de peste 60% la alegerile din 2008, însă inconsecvența liberalilor le-a adus tot un primar de stânga, Iașiul devenind închis, fără fonduri europene și investitori străini.

Am încredere că până în 2012 PNL își va da seama de greșeala făcută prin acest parteneriat și nu va mai susține un primar de stânga. Consider că este momentul ca liberalii, în primul rând din Iași, să își schimbe atitudinea și să susțină adevăratele valori ale dreptei și proiectele Iașiului.

Adevărații liberali trebuie să vină alături de noi să susțină măsurile Guvernului de relansare a economiei și principiile liberale, nu să stea ascunși în USL, pentru că USL ar putea însemna cât de curând „Unde Sunt Liberalii?”.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Autostrada Transilvania – un proiect strategic pentru România”.

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Infrastructura rutieră a României este la pământ. Din păcate, nu ne putem compara cu niciuna dintre țările Uniunii Europene. Nu are rost să mai spun că, dacă imediat după 1990 proiectul economic al țării ar fi fost construirea unei rețele de autostrăzi, după 20 de ani România ar fi arătat altfel.

E bine că măcar acum Ministerul Transporturilor și Infrastructurii are un plan bine structurat de creare a coridoarelor care străbat România. E un început, pe hârtie, e adevărat, dar cu speranțe îndreptățite de realizare în timp. Cât mai scurt, sper.

În această discuție, punctul sensibil îl reprezintă Autostrada Transilvania. Acum, în 2011, pe mine nu mă interesează cum a reușit Bechtel să obțină contractul, ce condiții a acceptat atunci statul român condus de reprezentanții PSD. Important este că această autostradă este vitală pentru centrul, estul, nordul și nord-vestul Ardealului. Ea leagă România de celelalte țări ale Uniunii Europene, dar și Transilvania de sudul țării, de București.

Odată ce proiectul Bechtel va fi finalizat, o autostradă din Moldova la Târgu-Mureș ar rezolva accesul rapid din această regiune către celelalte țări ale UE. Cu alte cuvinte, întregii țări îi este necesară Autostrada Transilvania.

Nu mai avem timp să așteptăm ani buni pentru a ne integra și rutier în UE. Guvernul României are datoria să gândească soluții pentru continuarea lucrărilor la această autostradă.

Important este ca porțiunea Târgu-Mureș – Borș să fie terminată urgent. Sunt necesare lucrări pe tronsonul Câmpia Turzii – Târgu-Mureș și pe traseul de pe teritoriul județului Sălaj, precum și finalizarea lucrărilor pe tronsonul Suplacu de Barcău – Borș. Este vorba despre câțiva zeci de kilometri.

Declarația politică este intitulată „Liderus maximus sindicalistus”.

De ce sunt așa de supărați liderii de sindicat că sunt verificați de ANI? Ce au de ascuns? Prea sunt vehemenți pentru a fi curați! Iar PSD-ul cum să nu-i apere pe cei care au vărsat bani la PSD? Cum am mai spus, alianța USL atrage bătuții în cap ca un magnet uriaș.

Astăzi... episodul „Lideri sindicali”.

Oamenii ăștia se autodenunță. Dacă n-aveau nicio problemă, nu făceau atâta scandal că de ce sunt verificați. Bun, să spunem că sunt ușor incomodați, și e dreptul lor, dar să mai și declari că te aștepți deja să fii arestat e mostră de tâmpenie și... autodenunț. Păi cum să te aresteze ANI? De când Agenția Națională de Integritate arestează oameni? Nici măcar nu poate propune așa ceva.

USL își menține unicul principiu pe care funcționează adunătura asta de șapte ani de zile: „Nu trebuie să fim deștepți, trebuie să fim mulți!” Pe principiul ăsta, în ultimii șapte ani, au pierdut tot ce se putea pierde. Și oamenii insistă. Nu degeaba zicea cineva că prostie este atunci când faci lucrurile de fiecare dată la fel și de fiecare dată te aștepți la rezultate diferite.

Cine a furat trebuie să plătească... Patrimoniul UGSR s-a dus, prin grija șefilor naționali de sindicat. Este vorba de minimum 5 miliarde de euro, conform unui ciclu de emisiuni difuzate la „Pro TV” anu’ trecut pe tema asta. Dacă ar fi închiși toți liderii naționali ciorditori ai sindicatelor, ar fi prea puțin în comparație cu hoția produsă și cu prejudiciul adus țării.

Mulți lideri de sindicat s-au pricopsit pe spinarea oamenilor despre care afirmă că-i reprezintă și îi apară...

Priviți-vă o clipă în oglindă și jurați, dacă mai credeți în ceva sfânt, cu mâna pe Biblie, că nu este așa. În vreme ce sindicaliștii voștri se zbat în sărăcie, cu salarii de mizerie, voi încasați sume enorme din ceea ce luați de la ei prin cotizații.

Nu știu de ce PSD nu se autointitulează „Partidul Apărării Corupților, Asistaților și Specialilor”. Din păcate, ăsta e nivelul în România. PSD are un calcul simplu: atâta timp cât în România numărul celor corupți, speciali, asistați etc. e mai mare decât cel al cetățenilor care se bazează pe respectarea legii, inițiativă, educație, muncă și forțe proprii, PSD le va servi ceea ce își doresc.

Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Susțin astăzi în fața dumneavoastră o declarație politică cu titlul „Perspective economice optimiste”. Fără a părea depășiți de realitate, cred că putem afișa un optimism moderat legat de viitorul economic.

Nu numai că Partidul Democrat Liberal a condus țara în cea mai grea și nefastă perioadă economică pricinuită de dureroasa criză mondială, nu numai că Partidul Democrat Liberal a fost supus unei presiuni și unor decizii deloc ușoare, dar în mod concret a luat și măsuri de austeritate.

Deciziile, uneori supuse, poate, ezitărilor, alteori supuse chiar greșelilor, nu au fost ușor de luat. Mai ales din perspectivă politică!

Problemele declinului PDL în sondaje sunt un rezultat al măsurilor dure, dar imperativ necesare. Se ajunsese la peticul sacului, petic găurit și el...

Și totuși a existat o mostră de responsabilitate, și totuși măsurile au fost aplicate, iar ușor, ușor încep să germineze speranța și optimismul. Mă bazez când spun aceasta pe recentele date făcute publice de Institutul Național de Statistică.

Datele Institutului Național de Statistică arată, spre exemplu, că în anul 2010 economia și-a redus contracția la 1,2% față de anul 2009. Apoi, produsul intern brut în trimestrul IV al anului 2010 a fost, în termeni reali, mai mare cu 0,1%, comparativ cu trimestrul III al anului 2010. Față de ultimul trimestru din anul 2009, PIB-ul a înregistrat o scădere cu 0,6% pe seria brută și cu 0,5% pe seria ajustată sezonier. Semnalul este bun.

Nu trebuie însă nicidecum să ne gândim la autosuficiență, aceasta deoarece creșterea economică estimată pentru 2011, de 1,5%, rămâne insuficientă. Trebuie turate mai mult motoarele economiei. Specialiștii spun că abia creșterile economice de peste 2% pot genera absorbție de forță de muncă suplimentară. Chiar dacă România a ieșit din perioada de instabilitate economică și a intrat într-o stare de redresare, aceasta trebuie menținută cu o creștere economică mai puternică.

România a reușit păstrarea acordului cu FMI și UE și cu Banca Mondială. S-a încadrat peste prevederile din acord, cu un deficit de 6,5%, nu de 6,9%, în 2010, iar scăderea economică este mai mică decât cea estimată.

Declarația politică este intitulată „Pe cine sperie flexibilizarea Codului muncii?”.

Proiectul de lege privind modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii propune modificări care vizează, în principal, flexibilizarea relațiilor de muncă, dinamizarea pieței muncii și armonizarea prevederilor Codului muncii cu directivele europene și convențiile Organizației Internaționale a Muncii.

Cei care se opun din răsputeri acestor modificări sunt liderii marilor confederații sindicale, care, după „loviturile” declarațiilor de avere și scandalului șpăgilor din vămi, simt că le fuge pământul de sub picioare, în sensul că influența lor asupra sindicaliștilor e pe cale să devină nesemnificativă. De aceea, inventează pericole mortale..., inexistente, pentru care anunță că sunt gata să se bată în stradă cu pietre.

Judecați dumneavoastră, cetățenii acestei țări, cine are dreptate.

Iată principalele modificări propuse în proiectul de lege: – creșterea perioadelor de probă pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, la 90 de zile calendaristice;

– eliminarea interdicției privind angajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru același post și raportarea la o perioadă de timp de maximum 12 luni;

– instituirea pentru angajator a dreptului de a stabili obiectivele de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora; propunerea creează posibilitatea pentru angajator, după consultarea cu organizațiile sindicale sau cu reprezentanții salariaților, după caz, de a stabili obiective și criterii de performanță pentru salariații proprii;

– modificarea condițiilor în care se poate dispune delegarea salariatului pentru o perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii delegării, numai cu acordul salariatului, din două în două luni;

– suplimentarea cazurilor de încetare de drept a contractului individual de muncă pentru acoperirea anumitor situații nereglementate în legislația existentă;

– modificarea criteriilor în cazul concedierilor colective; principalele avute în vedere în procedura concedierilor colective vor fi cele de performanță și de îndeplinire a obiectivelor și, în subsidiar, pentru departajare, vor fi avute în vedere și criteriile de natură socială; vor prevala criteriile referitoare la evaluarea performanțelor profesionale;

Declarația politică se intitulează „Dați un leu pentru Ateneu!”.

În 1888, 14 februarie, a fost inaugurat Ateneul Român. Clădirea a fost construită între anii 1886 și 1888, prin stăruința lui Constantin Esarcu, după planurile arhitectului francez Albert Galleron, pe bază de subscripție publică, sub sloganul „Dați un leu pentru Ateneu!”. Locul unde s-a ridicat Ateneul Român aparținea familiei Văcăreștilor.

În perioada antebelică, aleile Grădinii Ateneului erau împodobite cu busturile care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artiști români, realizate de către cei mai talentați sculptori ai vremii. Din păcate, acestea nu s-au păstrat, pentru că au fost distruse în anii regimului comunist. Astăzi, în Grădina Ateneului mai este amplasată o singură statuie, cea a lui Mihai Eminescu.

Impozantul lăcaș de cultură este decorat, printre altele, cu scene murale marcând, cronologic, cele mai însemnate evenimente ale istoriei românilor. Astfel, prin eforturile comune ale unor personalități cu dare de mână și ale populației din toate păturile sociale, s-a edificat una dintre cele mai reprezentative opere arhitectonice ale țării. Colectarea de fonduri necesare realizării acestei opere monumentale poate fi considerată o bagatelă pentru contribuabilul de rând, devenit, prin gestul său simbolic, ctitor al Ateneului Român.

Nu ne-am propus azi să facem o lecție de istorie. Am dorit numai să relevăm o diferență de mentalitate, punând în antiteză societatea românească a secolului al XIX-lea cu societatea contemporană. În acele timpuri, România nu stătea tocmai pe roze. Cu toate acestea, printr-o atitudine de solidaritate națională, s-a construit Ateneul, o veritabilă

catedrală a culturii și artelor. Astăzi, când starea economică a țării traversează un impas de amploare, o mare parte de vină revenind clasei politice, nu ne mai regăsim ca popor. Unde mai este solidaritatea oamenilor de aceeași stirpe, care fundamentează noțiunea de popor?

Mai deunăzi, m-a interpelat un cetățean din Capitală, ajuns la vârsta senectuții, un intelectual rasat, care bate spre suta de ani și care a trecut onorabil prin viață, înfruntând inclusiv pericolul și privațiunile din timpul războiului și prigoanei bolșevice. Familia sa donase un leu pentru Ateneu. Acest om, căruia vârsta nu i-a tulburat mintea, era foarte contrariat de neputința actualilor contemporani de a-și uni eforturile în vremuri grele, când ar putea, printr-un minim gest de solidaritate, să diminueze efectele crizei, spre folosul întregii națiuni. Se arăta dispus să vireze o parte din pensie sau din agoniseală într-un eventual fond de solidaritate, care să fie utilizat în scopul redresării economiei. Îl bântuia o neliniște profundă privind viitorul României.

Declarația politică este intitulată „Raționalizarea spitalelor _versus_ autonomia locală”.

Programul guvernamental comun al Ministerului Sănătății și al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ce ar urma să raționalizeze sistemul spitalicesc românesc și, în același timp să creeze cămine pentru vârstnici, pornește de la o evaluare realistă a unei stări de fapt.

În rețeaua spitalicească din România se află circa 70 de spitale care nu îndeplinesc condițiile standard la nivel național, de calitate și securitate a asistenței medicale de urgență și curative, în sensul că unele nu au deloc linie de gardă (14 spitale), altele au o singură linie de gardă (50 de spitale), majoritatea nu au suficient personal medical – medici și asistente –, iar altele sunt foarte aproape ca distanță de spitale mai mari și performante.

Pe cale de consecință, aceste spitale – mai toate și fără autorizație de funcționare – nu ar îndeplini condițiile de contractare cu casele județene de asigurări și, în cazul în care ele s-ar reprofila, fondurile județene aferente din FNASS ar putea reveni numai spitalelor performante, spre o mai bună funcționare a acestora, spre un plus de dotare și competență.

Putem aprecia că s-ar face un prim pas spre un sistem spitalicesc mai strâns, mai localizat, mai eficient, poate și mai flexibil, cu un standard mai ridicat.

Pe de altă parte însă, ne aflăm într-o realitate a administrației locale pe care nu o putem ignora.

Autoritățile locale, la doar câteva luni de la procesul de descentralizare, legiferat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2010, au luat deja unele măsuri de susținere financiară și gestionare a spitalelor preluate, primarii și managerii de spitale responsabilizându-se asupra funcționalității acestora.

Sigur, unele autorități locale, care în urma unor evaluări făcute au ajuns la concluzia că nu pot garanta funcționalitatea spitalului, vor accesa cu motivație programul guvernamental de reprofilare în cămine pentru vârstnici sau centre medicale de permanență. Altele însă, cu un spital mai bun și funcțional, cu condiții hoteliere foarte bune, cu dotare corespunzătoare în echipament medical și cu personal medical suficient pentru asigurarea continuității serviciilor medicale, pe bun drept, nu sunt de acord cu reprofilarea spitalului și își asumă cel puțin costurile utilităților și chiar mai mult de atât.

Declarația politică se intitulează „PDL – gratis la sfaturi, gratis la ipocrizie”.

Stimați colegi,

Ați observat de bună seamă cum, în ultima perioadă, amicii democrat-liberali ne tot țin predici nouă, celor din PSD, colegilor din PNL, despre cum ar trebui să ne comportăm, despre ce ar trebui să facem, unde să stăm, cum să stăm, ce să zicem și ce să nu zicem. Sfaturi de luat în seamă, nu zic nu, dacă autorii lor ar avea minima decență de a le respecta ei mai întâi.

Bunăoară, ne învață PDL că ar trebui să le spunem adevărul pensionarilor și să nu le facem promisiuni pe care să nu le putem respecta. Același PDL care le-a impozitat oamenilor pensiile „nesimțite” de peste 740 de lei pe toată valoarea pensiei, după ce-i mințise că se va impozita doar diferența care trece de 740 de lei lunar.

Ne învață PDL că ar trebui să-i sprijinim pe cei care muncesc cu adevărat. Același PDL care le-a spus oamenilor că nu există probleme cu plata salariilor, pentru ca apoi să le amputeze cu 25%, fără niciun criteriu, fără nicio explicație. Același PDL care i-a mințit pe oameni că de la 1 ianuarie vor primi înapoi cele 25%, pentru ca ulterior să decreteze că 15% ar fi de-ajuns. Minciuna nu s-a oprit aici, din cei 15% oamenii primind, de fapt, doar 12-13%. Dacă luăm în calcul inflația, oamenii nu au primit nimic.

Ne învață PDL că ar trebui să nu mai facem scut în fața oamenilor acuzați de fapte de corupție și să lăsăm instituțiile statului să-și facă treaba. Vă dați seama cine ne spune asta? Același PDL care se opune cu toată forța percheziționării calculatorului doamnei Ridzi, același PDL care a făcut scut în fața deputatului Păsat atunci când a fost nevoie.

Ne mai învață PDL că ar trebui să le acordăm respectul cuvenit cadrelor militare. Aici tupeul e vecin cu lipsa de caracter, pentru că partidul care pozează în prietenul militarilor este același partid care pur și simplu a călcat cu bocancii peste viețile acestor oameni, bătându-și joc de ei, umilindu-i și jecmănindu-i în cel mai revoltător mod cu putință.

În sfârșit, ne învață PDL pe noi, cei din Uniunea SocialLiberală, despre doctrine și ideologii. Un partid fără doctrină, fără ideologie ne dă lecții în acest sens. O adunătură de frustrați și traseiști are pretenția de a fi luată în serios când abordează astfel de teme. Un partid care, atunci când făcea parte din Internaționala Socialistă s-a aliat cu PNL, ne reproșează acum că nu-i OK ce facem. Niște imorali prin excelență ne dau lecții de moralitate! Față în față cu evaporarea de pe scena politică, Partidul Democrat Liberal ia măsuri „drastice” sau, mă rog, le ia președintele în numele lui. Un președinte care a renunțat să mai salveze aparențele și se comportă nu ca șef de stat, ci ca lider autoritar de partid, merge la PDL, îi învață cum să crească în sondaje, le dă oamenilor instrucțiuni despre cine trebuie ales premier – Boc și-a făcut treaba, a devenit inutil –, dacă nu-i convinge din prima, îi amenință și reușește la a doua încercare. Acum nu se mai revoltă nimeni. Cât despre supărările pedeliștilor, noroc cu Sever Voinescu-Cotoi, care i-a mai liniștit pe portocaliii speriați de perspectiva alungării de la ciolan de către un premier independent: „Acel premier, fără îndoială, va trebui să fie prietenul nostru politic. El e independent de noi în sensul că nu are carnet de partid (...), dar evident că este împreună cu partidul.”

Stimați colegi,

Eu pot să înțeleg această rătuteală disperată a Partidului Democrat Liberal. Nu e ușor să cazi de la 35% la 8%, mai ales când îți făceai speranțe mari despre cum o să depășești 50, 60, 70%. Numai că acum, în ritmul în care se mișcă partidul domnului Băsescu, și acele 8 procente sunt în mare pericol. Nu c-ar fi vreun regret. Dimpotrivă.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Reforma din sănătate lovește în bolnavii din România”.

## Stimați colegi,

Politica de reducere a cheltuielilor în sănătate este un subiect predilect al ultimelor zile. Nu întâmplător, ci tocmai pentru că măsurile propuse de Ministerul Sănătății îi vor afecta, în primul rând, pe bolnavi. Comasările, desființările sau schimbarea destinației unităților spitalicești sunt gândite fără a se ține cont de situația din teritoriu sau de propunerile autorităților locale.

Așa se face că în județul Botoșani, din cele 12 spitale, șase vor deveni secții ale Spitalului Județean Mavromati, iar două se vor reprofila în cămine de bătrâni. Dintre acestea, trei spitale au deservit până în prezent peste 15.000 de locuitori. Ce se va întâmpla în viitor cu acești oameni, care se vor adresa noilor secții, cu mai puține atribuții, competențe și putere de a răspunde problemelor bolnavilor, în definitiv?

Dacă dumneavoastră vi se pare normal ca un județ cu peste 450.000 de locuitori să funcționeze cu patru spitale, atunci salut și eu reforma aceasta din sănătate, dar mă îndoiesc că veți putea face acest lucru.

Mai mult decât atât, vin și întreb: de ce se reformează acum sistemul, după ce spitalele au fost trecute, obligatoriu, în subordinea autorităților locale? De ce se scoate jarul din foc cu mâna altuia?

Este de discutat chiar și legalitatea acțiunii, având în vedere faptul că Ministerul Sănătății face ordine în curtea primăriilor sau consiliilor județene prin reorganizarea propusă.

Indiferent că discutăm despre desființare sau reprofilare, imixtiunea este evidentă și nu poate fi justificată acum de lipsa fondurilor din spitale. Situația precară a întregului sistem de sănătate nu este o descoperire de ultimă oră, dar niciodată până acum nu s-a ajuns la soluția desființării spitalelor, ci s-au căutat formule pentru susținerea acestora.

Nu vă mai rețin atenția decât cu un simplu exemplu despre cât de greșit este abordată reforma sănătății: cazul

Spitalului din Săveni, propus pentru transformare în cămin pentru bătrâni. Este singurul care deservește orașul și comunele de pe malul Prutului, avea inițial 600 de paturi, dar, după reduceri consecutive, a ajuns la umila sumă de 75 de paturi. Acum este propus pentru transformare în cămin pentru bătrâni.

Declarația politică este intitulată „Generațiile viitorului, generațiile șpăgii? Pentru o educație morală a tinerilor”.

„Să plecăm sau să rămânem?” Iată întrebarea care îi preocupă din ce în ce mai mult pe tinerii din România. Într-o țară normală, civilizată, soluția emigrării ar trebui să fie una individuală. Te duci în străinătate pentru performanță școlară, te duci să ai o carieră profesională sau pentru un partener care promite să fie pe viață. În România, soluția emigrării a ajuns, din păcate, un fenomen de masă. Este o soluție a supraviețuirii. Tinerii se decid să plece din România pentru că le lipsesc certitudinile și perspectiva, le lipsește șansa de a-și construi viitorul într-o societate așezată.

Oare ce-i poți spune unui tânăr aflat pe băncile facultății despre viitorul care-l așteaptă în țara lui? Despre ce șanse îi poți vorbi?

Cine are curajul să promită unui tânăr să rămână în România pentru că are pentru ce rămâne aici? „Rămâi, mizează pe țara asta și pe viitorul tău în ea. Rămâi, fiindcă aici vei avea posibilitatea să-ți împlinești visurile.” Cine are curajul să promită așa ceva astăzi fără a cădea în derizoriu sau demagogie?

De ce ne pleacă tinerii cei mai valoroși? Pentru că s-au săturat să mai fie mințiți de guvernanți, pentru că nu mai acceptă ca nonvalorile să ajungă modele de urmat în societate, pentru că resping perspectiva de a corupe sau de a fi corupți, pentru că România este o țară unde corupția a ajuns să fie considerată normalitate, dacă nu cumva fatalitate.

Citeam în presa de săptămâna trecută despre elevi de liceu și studenți cercetați penal pentru că și-au luat permisul de conducere dând șpagă, elevi și studenți cărora li se pare normal să dea 350 de euro șpagă pentru un permis. Și nu este doar un caz izolat, studiile arată că avem o generație de tineri care nu văd nicio problemă dacă dau șpagă. Unii deja își cumpără examene, alții își motivează absențele pe bani.

Conform unui sondaj recent ce a vizat 1.300 de tineri cu vârste cuprinse între 16 și 26 de ani, din mai multe orașe din țară, corupția este considerată imorală doar de către 11% dintre tinerii din România. Doar pentru atâția corupția este un „act rău, dăunător, imoral”. Pentru restul, marea majoritate, corupția poate fi „bună”, pentru că ușurează rezolvarea lucrurilor și ajută la obținerea mai rapidă a unor lucruri sau servicii.

Declarația politică se intitulează „Un premier independent”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Tema principală a săptămânii trecute a fost legată de numirea unui nou prim-ministru. Important este să încercăm

să reușim înțelegerea motivelor pentru care s-au iscat, aparent din senin, aceste discuții.

În luna septembrie a anului trecut, după schimbarea a foarte mulți miniștri din Cabinetul Emil Boc, ni s-a comunicat faptul că lucrurile vor lua o altă turnură și că treburile în această țară vor merge din ce în ce mai bine.

Iată însă că peste numai câteva zile se va împlini o jumătate de an de la această mare restructurare și lucrurile merg în continuare, după cum reiese și din cercetările sociologice, într-o direcție greșită. Bâlbâielile de la recalcularea pensiilor militare, diminuarea indemnizațiilor de creștere a copiilor sau acordarea majorării salariale de la 1 ianuarie cu diferențe între 12 și 15% au continuat să contureze în tușe și mai groase imaginea modului în care acționează acest Executiv.

Președintele este conștient că partidul al cărui lider formal a fost până la preluarea mandatului și al cărui lider informal se pare că este în continuare se află în cădere liberă și se situează la o cotă de încredere care la ora actuală nu știm dacă se scrie cu o cifră sau cu două.

Problema arzătoare este că președintele, raportându-se la actuala geometrie de forțe, este conștient de faptul că Uniunea Social-Liberală are cele mai mare șanse să formeze o majoritate începând cu 2012, chiar dacă neagă vehement acest lucru, iar acest lucru îl intimidează extrem. Cea mai dificilă perioadă a sa a fost atunci când la Palatul Victoria s-a aflat Călin Popescu-Tăriceanu, motiv pentru care nu dorește să mai repete această experiență.

În aceste condiții, președintele își dă seama că următoarea etapă a refuzării unui premier din partea USL ar fi începerea demersurilor pentru suspendarea sa din funcție, iar popularitatea sa, cum nu mai este echivalentă cu cea din 2007, ar contribui la un final politic mai puțin glorios.

Evident că singura mutare acceptabilă este să îl schimbe pe actualul premier, care a devenit, pe zi ce trece, sinonimul eșecului guvernamental. Cum nu este posibil ca la ora actuală să găsească în interiorul partidului un om la fel de loial ca Emil Boc, care să se bucure și de încrederea populației, singura soluție viabilă este un premier independent, un specialist, care să tragă după el și partidul.

Declarația politică este intitulată „Cheia mitei politice de la Vama Halmeu”.

Continuarea și finalizarea anchetei în dosarul mitei solicitate (430.000 de euro) și încasate (130.000 de euro) de la fosta șefă a Vămii Halmeu, Nicoleta Dobrescu, ar putea demonstra conexiunea dintre corupția (și contrabanda) din vămi și vârfuri instituționale și politice ale actualei puteri din România. Mențiunea că sumele de 130.000 de euro și 300.000 de euro au fost solicitate „în numele și pentru un partid politic și un șef de instituție” este inserată în hotărârea judecătorească de arestare preventivă – încheierea Tribunalului Satu Mare nr. 8/CC din 4 februarie 2011 –, atât în concluziile procurorului care a reprezentat Direcția Națională Anticorupție, cât și în considerentele prin care judecătorul motivează necesitatea și legalitatea luării măsurii arestării preventive.

În consecință, sunt contrazise în mod categoric declarațiile publice ale președintelui Traian Băsescu și ale procurorului general al României, Laura Codruța Kövesi, în sensul că afirmația că banii ar fi fost dați unui partid politic nu ar aparține procurorului sau judecătorului, ci unui om de afaceri arestat în cauză, acestea dovedindu-se doar diversiuni menite să abată atenția publică și cursul anchetei de la vinovații aflați la înalte niveluri instituționale și politice.

Șeful de instituție în numele și pentru care au fost solicitați banii în dosarul mitei de la Vama Halmeu a fost identificat de procurori în persoana șefului Autorității Naționale a Vămilor (ANV), Radu Mărginean, care a fost pus sub învinuire pentru luare de mită, pentru că ar fi primit o parte din suma de 130.000 de euro. Este deja de notorietate că Radu Mărginean a fost promovat în această funcție de fostul

ministru de interne Vasile Blaga, secretarul general al PDL, căruia i-a fost subaltern apropiat în perioada cât acesta a fost șef la Direcția Regională Vamală (DRV) Oradea.

Partidul în numele și pentru care au fost solicitați banii a fost identificat ca fiind PDL, având în vedere că persoana cu care s-a negociat obținerea funcției de șef al Vămii Halmeu și care a primit mita de 130.000 de euro pentru numirea temporară a Nicoletei Dobrescu este un membru cunoscut și recunoscut al PDL, Eugeniu Petrescu.

Declarația politică se intitulează „Președinte, caut premier capabil să-mi repare greșelile!”.

## Stimate colege,

## Stimați colegi,

De dimineață m-am trezit foarte curios și am deschis televizorul să văd dacă nu cumva se anunță că Traian Băsescu a desemnat un nou premier în locul lui Emil Boc. Se pare că nu am auzit o astfel de știre, însă dacă aș fi auzit-o, nu știu dacă m-aș fi bucurat sau dacă m-aș fi întristat.

Poate că m-aș fi bucurat că în sfârșit o să scăpăm de un premier care a dus țara la colaps economic, iar în urma acțiunilor sale oamenilor, în loc să trăiască bine, li s-a tăiat bine, mai degrabă. Nu li s-au tăiat doar bani, ci li s-a tăiat și speranța că vor scăpa vreodată de greutăți.

Poate că m-aș fi întristat la gândul că va veni un premier ce va trebui să încerce să spele și să încaseze rușinea fostului premier, care a lăsat economia națională într-o ordine precum cea din cocină.

Oare va găsi un alt premier, cu același partid la putere, posibilitatea și soluția unei remedieri a situației? Eu cred, având în vedere situația existentă, că, dacă acel premier nou ar fi încercat să schimbe lucrurile în bine, ar fi fost linșat de către cei din PDL, iar pentru a evita acest lucru ar trebui să continue ce a început Boc.

Consider, așadar, că nu schimbarea premierului este soluția, ci schimbarea întregului Guvern, cu tot arsenalul de

care dispune. Președintele Traian Băsescu găsește orice motiv sau orice mijloc astfel încât să nu dea girul oamenilor capabili din opoziție, deoarece îi este frică, în primul rând, ca nu cumva actuala opoziție, care ar fi instalată la conducere, să îl suspende, așa cum și merită, în următoarele zile după instalare.

Știm de zilele trecute că Traian Băsescu își caută premier care să-l înlocuiască pe actualul și, din nefericire pentru dânsul, nu prea găsește. S-au vehiculat multe nume de posibili prim-miniștri, de preferință economiști, însă de pe surse se știe că a fost refuzat pe rând de către mai mulți în acest sens. Le dau dreptate celor care au refuzat acest lucru, deoarece ei sunt conștienți de haosul administrativ creat de Emil Boc și, de asemenea, tind să cred că niciunul nu ar dori să își asume greșelile altora.

Declarația politică este intitulată „Privatizările din energie – ultima grijă a Guvernului”.

Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Săptămâna trecută, au fost readuse în discuție privatizările din energie. Guvernul a repus pe tapet acest subiect, acceptând un posibil eșec privind înființarea „Electra” și „Hidroenergetica”.

Privatizarea companiilor de stat ar trebui să fie ultima grijă a puterii. Planul figurează în scrisoarea de intenție convenită cu FMI, pentru care relansarea privatizărilor, mai ales în energie, va constitui una dintre temele principale de negociere în viitorul nou acord cu autoritățile române.

În presă au apărut articole referitoare la intenția Guvernului de a angaja un consultant recunoscut internațional care să se ocupe de privatizările-cheie. Companiile de stat luate în calcul însumează un capital social de aproximativ un miliard de euro.

Astfel, Guvernul va căuta un investitor strategic pentru „Tarom” până la finalul anului și intenționează să privatizeze compania de transport aerian „atunci când condițiile pieței o vor permite”.

În privința „CFR Marfă”, companie monitorizată prin actualul acord cu Fondul, se are în vedere atât scoaterea la vânzare a unui pachet minoritar de acțiuni, cât și privatizarea.

În ceea ce privește „Oltchimul”, consultantul se va ocupa de vânzarea participației pe care statul o mai deține.

În ceea ce privește domeniul energetic, de mai bine de trei ani de zile, Guvernul dezbate înființarea unuia sau a doi giganți în domeniu, dezbateri care nu au adus decât trenarea dezvoltării companiilor din sector. Angajamentul Guvernului se referă la înființarea în acest an a „Electra” și „Hidroenergetica”, în caz contrar Guvernul privatizând pachete majoritare de acțiuni la câteva companii energetice. În legătură cu această ultimă problemă, apreciez că înființarea celor două companii va distruge competitivitatea pe piața de energie electrică a țării, piața va fi controlată de către cele două companii formate din comasarea societăților producătoare de energie, lăsând un spațiu foarte redus pentru concurență. În același timp, înființarea celor două companii va determina creșterea prețurilor la energia electrică.

Declarația politică se intitulează „De la doi pacienți într-un pat, la comunități întregi care vor trebui să se trateze prin corespondență”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Sănătatea în România a reprezentat întotdeauna ruda săracă, urâtă, nedorită și îndepărtată cu orice preț. Dacă în orice altă țară civilizată sectorul medical deține, pe bună dreptate, un rol privilegiat, la noi acest sector a depășit de mult limita supraviețuirii, fiind ținut în viață în mod artificial, asemenea unui comatos de la care nu mai ai nicio speranță de revenire.

Condamnând sănătatea într-un stat, automat îți condamni propriul popor la pieire, arătând cât de puțin îți pasă de cei față de care ai rostit, cu mâna pe Biblie, un jurământ.

Suntem din ce în ce mai săraci, românii nu își mai pot permite pâinea zilnică, darămite medicamente, fie ele și din cele banale. Când ajung în spitale, trebuie să se confrunte cu lipsa medicamentelor, a banilor, a echipamentelor performante, fiind siliți să-și împartă patul de suferință cu o altă persoană sau chiar două. Deja din România, în modul cel mai nefericit, medicii ne pleacă în căutarea unui salariu care să le asigure decența traiului, iar comunități întregi nu au nici măcar un medic de familie.

Acum, colac peste pupăză, în mod ilegal, pompieristic și aberant, în România sărăciei și a suferinței se desființează spitalele, după ce s-au evaluat în mare grabă și fără criterii stricte 435 de spitale.

În mod rușinos și criminal, câte 10 spitale au fost evaluate zilnic, nevoile cetățenilor fiind ultimele luate în calcul, într-o acțiune tipic nazistă, de exterminare.

Din cele 182 de spitale propuse restructurării, peste 95% au fost transferate autorităților locale, Ministerul Sănătății neavând decât sarcina de control. Legislația actuală prevede că desființarea, înființarea sau reorganizarea acestor unități nu se poate face decât de autoritatea locală căreia îi aparțin, prin solicitare adresată Guvernului, care va emite o hotărâre de guvern în acest sens.

Astfel, ministrul nu poate modifica destinația acestor unități din proprie inițiativă, el dispunând doar de spitalele din subordinea directă.

Declarația politică este intitulată „Codul muncii își forțează intrarea pe ușa din spate a Parlamentului”.

Stimați colegi,

Se prefigurează un nou abuz al puterii: noul Cod al muncii urmează a fi trecut prin Parlament prin asumarea răspunderii Guvernului. Partidul Social Democrat se va opune acestei manevre de legiferare a unui act normativ neagreat de niciunul dintre partenerii sociali: sindicate, patronate și angajați.

O nouă formă de sclavagism, bine mascată sub aparențele unei legi, chipurile, „în acord cu directivele europene în domeniu”, amenință angajații. Noutatea absolută o constituie extinderea duratei contractelor pe durată determinată de la 24 de luni la 36 de luni, după modelul altor țări, se susține de către reprezentanții Guvernului.

Ce ar aduce în realitate acest tip de contract, cum s-ar împăca aparentul avantaj al perioadei mai lungi de contract cu abuzul angajatorului de a refuza angajarea, după încheierea celor trei ani, pe o perioadă nedeterminată a celui care și-a dus contractul la bun sfârșit și cu succes?

Situația aceasta cu perioada de 36 de luni ar trebui să constituie excepția de la regula cu 24 de luni.

Se vorbește și de criterii de performanță, și de faptul că nu se vor mai face concedieri după criterii sociale, ci doar după modul în care vor fi respectate aceste criterii de performanță, o nouă zonă „gri” a abuzurilor potențiale, pentru că noul cod nu stipulează modalitatea în care angajatorul trebuie să asigure condiții adecvate pentru realizarea indicilor de performanță, și acest aspect ar fi foarte greu de demonstrat în instanță. Ca să nu mai vorbim despre câmpul aleatoriu în care se poate manevra ideea de performanță neîndeplinită când nu-ți plac ochii angajatului.

Liderii de sindicat au identificat și alte neajunsuri ale proiectului de lege, cum ar fi concedierea colectivă, care va putea fi decisă oricând, iar a doua zi vor putea fi angajate alte persoane pe locul disponibilizaților. Se va spune adio salariilor compensatorii etc.

Actualul cod reprezintă, în opinia mea, o aservire fără precedent a celor angajați în mediul privat, mai ales, și mă refer în primul rând la cei care au avut nenorocul să se nască și să trăiască toată viața lor în zone sărace ale țării, unde șomajul are cea mai mare concentrație pe metrul pătrat și unde oricum abuzul unor angajatori speculanți era consacrat prin cutumă, în sensul că, dacă unii angajați plecau, nemulțumiți de înjumătățirea lefurilor sau de condițiile improprii de lucru, cel puțin 10 erau imediat la poarta fabricii, gata să intre în „robie”. Ce era cutumă devine lege acum. Pentru unii, situația în care se complac unii angajați, umilința pe care o suportă fără să crâcnească măcar, este asemănătoare aceleia a soțiilor maltratate, care preferă să îndure calvarul în tăcere decât să se facă de râs în fața copiilor și vecinilor.

Declarația politică este intitulată „Laptele și cornul, în pericol”.

## Stimați colegi,

În județul Vaslui, derularea în bune condiții a programului social „Cornul și laptele” este pusă în pericol. Din cauza unei erori de comunicare, acest program este finanțat doar cu jumătate din suma necesară, mai precis cu 6.066.632 de lei.

Nu caut vinovați, se știu foarte bine și singuri, dar vreau să atrag atenția asupra particulei „social”, fiind foarte bine cunoscută relația directă care există între „corn și lapte” și prezența la clasă a câtorva mii de elevi necăjiți din județul Vaslui. Pentru mulți dintre ei, aceste produse sunt singura masă decentă a zilei.

Subfinanțarea acestui program va dinamita imediat și iremediabil nu doar statisticile învățământului vasluian, atât de dragi unora, ci mai ales viitorul tinerei generații din această parte a țării. Acest aspect cu siguranță ar trebui să-l intereseze atât pe domnul ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului Daniel Funeriu, cât și pe domnul ministru al finanțelor publice, domnul Gheorghe Ialomițianu.

## Stimați colegi,

În județul Vaslui, de acest program beneficiază un număr de 57.681 de elevi din clasele I–VIII din învățământul de stat și privat, copiii preșcolari din grădinițele de stat și private cu program normal de 4 ore, beneficiari ce își desfășoară activitatea într-un număr de 758 de școli și grădinițe.

Totodată, este afectat și Programul de încurajare a consumului de fructe în școli pentru elevii din clasele I–VIII care frecventează învățământul de stat și privat autorizat/acreditat. Dintr-o eroare de comunicare a cifrelor, intervenită pe traseul Inspectoratul Școlar al Județului Vaslui – Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Ministerul Finanțelor Publice, pentru programul „Cornul și laptele” județului Vaslui i s-a repartizat suma de 5.792.000 lei, față de un necesar de 11.337.000 lei.

Din corespondența purtată cu Ministerul Finanțelor Publice, rezultă că problema se va rezolva la prima rectificare a bugetului de stat, cea din luna august, adică foarte târziu, stimați colegi, având în vedere că pentru semestrul I al acestui an cheltuielile nu sunt acoperite cu suma de 1.293.743 de lei.

Declarația politică se intitulează „PSD cere anchetă la «Tarom»”.

FMI a cerut Guvernului să scoată la vânzare o parte din acțiunile deținute de „Tarom”, aceasta fiind o obligație ce va face parte din viitorul acord, pentru a se reduce deficitul bugetar. PSD consideră că trebuie schimbat de urgență managementul companiei, și nu vândute acțiunile unei societăți care a funcționat bine.

În anul 2000, Guvernul Adrian Năstase a preluat o datorie de 62 de milioane de dolari a „Tarom” și, printr-o schimbare de management, a reușit, în anul 2002, să echilibreze balanța și să ajungă cu „Tarom” la zero datorii. La finalul mandatului Năstase, „Tarom” avea un profit de 100 de milioane de dolari.

Anul trecut, „Tarom” a înregistrat pierderi de 100 de milioane de dolari, iar problema este cauzată nu doar de managementul defectuos al doamnei Ruxandra Brutaru, cea care a reușit o performanță unică în România, să-și finalizeze studiile universitare la vârsta de 20 de ani, ci și de sabotarea companiei în favoarea altor companii aeriene, pierzându-se deliberat contracte de către „Tarom”, care nici nu a participat la unele licitații.

Cerem de urgență demiterea doamnei Brutaru din funcția de director general al „Tarom” și, de asemenea, cerem doamnei ministru Anca Boagiu o anchetă privind managementul care a provocat pierderi atât de mari statului român, încât acum ni se cere înstrăinarea unor acțiuni ale companiei.

Aș vrea să mai fac o mențiune importantă: în luna mai 2000, în timpul guvernării Mugur Isărescu, ministrul transporturilor de la vremea respectivă, domnul Traian Băsescu, a fost desemnat să negocieze memorandumul cu Banca Mondială care a avut drept efect memorandumul de condiții economice și memorandumul tehnic. Astfel, prin semnătura lui Traian Băsescu, la pagina 12 a acordului, statul român se obliga să vândă „Tarom”, „Sidex”, ALRO, „Alprom”, iar la pagina 10 se obliga să vândă „Petrom”, astfel încât acțiunile statului român să reprezinte mai puțin de 50% din acțiunile cu drept de vot asociat. Facem aceste precizări și pentru comunicatorii PDL, care repetă papagalicește mesajele partidului referitoare la privatizarea „Petrom”, fără a ști că, de fapt, cel care a semnat angajamentul de privatizare a fost chiar președintele actual al României, Traian Băsescu.

## Domnule președinte de ședință,

## Doamnelor și domnilor parlamentari,

Prin art. 34 din Constituția României este garantat dreptul la ocrotirea sănătății, fiind clar delimitată obligația statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice.

Ce face Guvernul Boc? Închide spitale. Așa este înțeleasă respectarea Constituției și a dreptului primordial la viață al cetățenilor acestei țări.

Stimați colegi,

Măsurile luate de acest Guvern au adus România în pragul unei crize sociale pe care România modernă nu a mai atins-o.

Păstrarea nivelului contribuțiilor la bugetul asigurărilor de sănătate, mărirea bazei de contribuabili la acesta prin taxarea și a pensionarilor, introducerea coplății, iar acum închiderea a 200 de spitale, nu vor stopa pierderile Casei de Asigurări de Sănătate, o gaură neagră pentru oricâte venituri vor încerca să atragă.

Acum jumătate de an, domnul ministru Cseke Attila ne liniștea că reforma în sănătate nu va presupune închiderea spitalelor, ci, din contră, va milita pentru înființarea a noi secții specializate și modernizate.

În iunie 2010, spitalele urmau să primească stele în funcție de dotările avute. Uite că acum, în februarie 2011, primesc coroane de flori, pentru că asistăm la îngroparea lor.

Mii de oameni din orașele mici sunt condamnați odată cu închiderea spitalelor din acestea.

Viața dintr-un oraș precum Călan sau Hațeg nu avea o calitate ridicată nici până în prezent. Calitatea locuirii și șansa la un nivel de viață decent prin venit sau acces la educație, indiferent de unghiul din care sunt privite, nu ofereau o perspectivă de cetățeni ai Europei sociale, așa cum susține și România prin documentele europene programatice precum Strategia Lisabona sau Europa 2020.

Dar astăzi nu mai putem vorbi de o calitate a vieții nici măcar prin termenul de „creștere negativă”, atât de uzitat de acest Guvern de doi ani încoace. Astăzi vorbim de lupta pentru supraviețuire în țara cu cea mai mare rată a mortalității infantile din Uniunea Europeană.

Din cele 450 de spitale din România, 200 se desființează. Dacă până acum ne plângeam de lipsa medicamentelor și a instrumentarului medical din spitale, de azi vom deplânge acele timpuri, pentru că nu vom mai avea spitale.

Declarația politică este intitulată „Ne pleacă medicii”. Stimați colegi,

Fenomenul migrației cadrelor medicale a depășit de mult cotele de atenție, însă nu văd din partea Guvernului o reacție dublată de măsuri care să oprească plecările masive.

Am aflat, cu îngrijorare, că în județul Bihor, din trei mii de cadre medicale, cinci sute și-au depus actele pentru muncă în străinătate din septembrie 2010 și până acum. În ritmul acesta, vom rămâne într-adevăr fără personal în spitalele din Oradea și împrejurimi. Nu mai este o simplă previziune sumbră, ci o certitudine. Vă anunț că nu pleacă numai tinerii proaspăt ieșiți de pe băncile facultăților, ci și medici cu experiență, cunoscuți, cu reputație.

Sănătatea a primit și anul acesta un buget derizoriu, pe care ministerul nu reușește să-l împartă în toate segmentele unde este nevoie de finanțare, însă politica lui Emil Boc de a pune chiar pe ultimul loc problema resursei umane a dat rezultatele pe care le vedem: medici și asistenți care își abandonează țara și își caută împlinirea profesională și materială în alte țări.

Nu pot să-i condamn pe cei care vor să profeseze în medii civilizate și fără încorsetările impuse de un regim absurd, dar pot să-i condamn, în schimb, pe cei de la putere, care ignoră cu bună știință o problemă de siguranță națională. Sunt atâtea cazuri de spitale cu posturi neocupate, dar blocate, fapt pentru care și dacă ar vrea să lucreze în România tinerii medici nu o pot face, neavând acces în sistem.

Consider că se impune reevaluarea de urgență a situației din sănătate și așezarea acestui domeniu acolo unde îi este locul, printre prioritățile Guvernului. Soluția de avarie, cu medici veniți pentru câteva gărzi din Bulgaria, îmi pare o greșeală, din moment ce noi renunțăm la medicii români.

Vă mulțumesc.

Comisia Europeană a subliniat încă o dată, prin Raportul de țară, că România este un stat în care corupția la nivel înalt este protejată. De ce? Pentru că parlamentarii PDL au binevoit să facă zid în jurul unor personaje precum Monica Iacob-Ridzi și Dan Păsat.

Știți ce este mai grav? Că aceiași oameni au mințit, în mod repetat, românii că vor lupta împotriva oricărei forme de corupție. Minciuna este la fel de gravă precum corupția, deși ea nu se regăsește în raport, dar se regăsește în viața de zi cu zi a românilor: minciuna guvernanților, minciuna președintelui, minciuna parlamentarilor PDL.

Poate Comisia nu sesizează diferența dintre parlamentarii care au votat pentru a-i da pe mâna justiției pe Monica IacobRidzi și Dan Păsat și pe cei care nu au făcut-o, dar românii știu cine sunteți dumneavoastră, domnilor de la PDL, și acest lucru este mai important decât detaliul din raport. Ceea ce nu este însă nesemnificativ în documentul Comisiei Europene este că gestul dumneavoastră de a proteja corupția la nivel înalt compromite, pe termen lung, imaginea României, pe care doamna Udrea nu o poate spăla cu milioanele de euro aruncați pe propagandă ieftină.

Pentru dumneavoastră, noțiunea de demnitate este o abstracțiune și tocmai de aceea, pentru cei mai mulți români, dumneavoastră însemnați o rușine pe care o lăsați pe obrazul lor. Când românii ies afară, în spațiul occidental, sunt marcați, inevitabil, de această rușine de a fi conduși de oameni care protejează corupția și minciuna. Ei sunt cei care suferă consecințele faptelor dumneavoastră. Poate că veți putea înțelege, dacă mai există în mijlocul PDL-ului un dram de conștiință, că atunci când un demnitar, reprezentant al poporului care l-a ales, acoperă corupția, face din popor complicele lui. Drept consecință, să nu ne mire că românii sunt asociați cu ideea de corupt și cu ideea de minciună. Nu aveți decât să vă învinovățiți pe dumneavoastră, domnilor de la PDL, care nu dați doi bani pe trecutul, prezentul și viitorul acestei țări.

Comisia Europeană a arătat foarte clar că România este condusă de politicieni corupți și coruptibili, că România nu reușește să se alinieze civilizației spațiului comunitar. Drept urmare, domnilor de la PDL, cel mai bun lucru pe care l-ați putea face în acest moment este să plecați, lăsând astfel o șansă României și românilor de a-și recăpăta demnitatea și respectul pierdut.

Declarația politică se intitulează „Legea autismului – o lege absolut necesară, dar neaplicabilă”. Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Legea nr. 151/2010 sau Legea autismului, așa cum este ea cunoscută, a reprezentat un pas important și bine-venit în România, până la momentul în care această lege s-a dovedit a fi o altă măsură care teoretic ajută, însă practic nu face decât să vină în defavoarea persoanelor la care face referire.

13 organizații nonguvernamentale din țară (Asociația Autism Transilvania, Asociația Autism Baia Mare, Asociația Autism Europa, Fundația „Ancora Salvării”, Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România – filiala Iași, Asociația pentru Sănătatea Mintală a Copilului „Sfântul Serafim de Sarov”, Fundația „Copii în Dificultate” – Centrul „Sfântul Mihail” pentru copii cu autism, Fundația „Univers Plus” Piatra-Neamț, Asociația Copiii de Cristal Brașov, Asociația ASPA Suceava, Asociația For Autism, Fundația „Alpha Transilvană”, Asociația S.O.S. Autism Bihor) s-au declarat total nemulțumite de faptul că normele de aplicare a legii, așa cum au fost ele prezentate spre dezbatere publică, nu fac altceva decât să modifice în mod semnificativ sensul inițial.

Prin scrisori deschise adresate Ministerului Sănătății, Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, aceste organizații nonguvernamentale, reprezentanți importanți ai societății civile românești, reclamă respectarea drepturilor bolnavilor de autism și cer finalizarea corectă a cadrului legislativ.

Autismul reprezintă un subiect pe cât de delicat, pe atât de important de legiferat, în contextul în care orice țară civilizată îi acordă atenția binemeritată, iar o legiferare corectă din partea noastră se impune cu atât mai mult.

Prin normele prezentate, efectele legii se reduc la copiii mai mici de șase ani, nu se clarifică atribuțiile persoanelor care iau parte la terapia pacienților cu tulburări de spectru autist – TSA, nu se reglementează accesul la educație, și nici serviciile specializate adresate persoanelor afectate, cu atât mai mult cu cât nici chestionarul propus pentru diagnostic nu este validat științific, iar în privința atribuțiilor membrilor echipei multidisciplinare care tratează pacienții cu TSA și a modului de decontare a cheltuielilor medicale este un mister total.

Declarația politică este intitulată „Crizele nesfârșite fabricate artificial de mass-media din România”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Se spune că cine este informat deține puterea.

Trăim într-o vreme în care informația este mai mult ca oricând exploatată și în care fiecare dintre noi este înscris într-o goană în care singurul preț este informația.

Mass-media a cunoscut în România postdecembristă o serie de metamorfoze uluitoare, consolidându-se din ce în ce mai tare prin atributul ei de instrumentare a informației.

Cu toate acestea, deși la modul ideal ar trebui să vorbim de o mass-media nepărtinitoare și fără implicare politică, este clar că în România obiectivitatea a dispărut, iar puterea de influențare a comportamentelor și a vieții oamenilor a fost și este folosită și pentru câștig politic.

Trăim într-un regim democratic în care mass-media este și trebuie să fie liberă. În același timp, nu trebuie să omită nimeni că mass-media, ca a patra putere în stat, trebuie să-și folosească atribuțiile în sens constructiv.

Ca parte în angrenajul de stat, se constată din ce în ce mai mult cum mass-media nu mai colaborează cu celelalte puteri, ci, dimpotrivă, instrumentul său de lucru – informația – este folosit în scopuri distructive.

Toată lumea a vuit de criza economică. Acum, în România, mass-media vorbește de o criză politică alimentată absolut artificial. Din dorința de a crea senzație și de a căpăta audiențe cât mai mari, nimic din ce se mai face nu mai este catalogat bun, ba, dimpotrivă, se speculează la maximum orice informație care poate fi distorsionată.

Pe baza unor date nefundamentate, informația, fie ea cât se poate de banală, a devenit speculație, profitându-se de puterea pe care mass-media o deține.

Dacă Jeffrey Franks a declarat că România a ieșit din zona de risc, reprezentanții media au speculat imediat, găsind și aici subiecte negative cu care să contracareze o veste bună. Dacă se iau anumite măsuri, imediat ele sunt trecute în zona neagră și se găsesc o mie de hibe, fără a se precupeți nici cel mai mic efort pentru a analiza și avantajele.

## Stimați colegi,

Vă rog să acceptați să tratăm cu prioritate inițiativele legislative care au termen de adoptare tacită astăzi.

Bineînțeles, punctul din ordinea de zi cu privire la procedura de urgență poate fi amânat. Sunt foarte multe inițiative legislative și un vot individual pentru toate 39 ar consuma foarte mult timp. De aceea, vă propun să reluăm acest subiect miercuri, 23 februarie 2011, când vom avea mai mult timp la dispoziție.

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, dacă sunt în asentimentul dumneavoastră.

Notă privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 16 februarie 2011, a următoarei inițiative legislative: Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2010 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006.

Prin aceasta, constatăm adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 16 februarie 2011, a acestui proiect de lege.

Trecem la punctul 5 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private.

Are termen de adoptare tacită 22 februarie 2011.

Rog și colegii din Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și din Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital să vină să prezinte raportul comun al celor două comisii permanente.

Doamna președinte Doina Pârcălabu – microfonul 9 –, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului. Vă rog, doamna președinte.

## **Doamna Domnica Doina Pârcălabu** – _președintele_

_Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale_ **:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Potrivit prevederilor Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat și ale Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, este specificată obligația de elaborare a unei legi speciale privind înființarea, organizarea și

funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private.

Vă mulțumesc. Domnul președinte Ovidiu Marian.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege reglementează înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private și are în vedere garantarea drepturilor dobândite de participanții la sistemul de pensii private în scopul de a proteja atât interesele participanților, cât și ale beneficiarilor.

Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială supun spre dezbatere și adoptare plenului Senatului raportul de admitere, cu amendamente prevăzute în anexa nr. 1.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Sunt intervenții? Dezbateri pe fondul materiei? Domnul senator Gheorghe Marcu, vă rog. Microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Referitor la acest proiect de lege, un foarte scurt comentariu.

Așa este, proiectul de lege are drept scop înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private. Suntem de acord cu acest proiect de lege, dar, ca peste tot, este introdus un alineat buclucaș, în opinia noastră, care schimbă întreaga filozofie a acestui fond.

Vă citesc acest articol care, în opinia noastă, schimbă întreaga filozofie. Articolul 15 alin. (5):

„În situația în care se constată (...) că resursele financiare ale Fondului de garantare menționat la alin. (1) sunt insuficiente pentru acoperirea plății compensației către participanți și beneficiari, acesta poate apela la împrumuturi garantate de statul român, contractate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind datoria publică.”

Termenii buclucași sunt: „garanția statului” și „datoria publică” – tot a statului român. Întrebarea firească este, atâta timp cât la comisia de fond s-a discutat că acest Fond de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private este ca și Fondul de garantare a depozitelor bancare ale persoanelor fizice, și știm foarte bine că acolo este o limită de garantare a depunerilor pentru persoane fizice, respectiv 50.000 de euro, de ce nu avem și aici o limitare.

Din cauza faptului că societățile care administrează aceste fonduri private, peste un interval de timp de 10–15 ani, pot fi în faliment, cu toate că prin această lege noi scoatem statul ca administrator, totuși, atunci când aceste societăți intră în acea „jenă financiară”, are obligație statul. Nu mi se pare corect ca acești bani alocați fondurilor private să aibă această garanție, în totalitate, din partea statului român.

Ca urmare a acestui fapt, în opinia mea, spun că acest alineat schimbă întreaga filozofie a acestei legi și, în concluzie, nu suntem de acord cu acest proiect de lege. Mulțumesc mult.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc și eu.

Mai sunt intervenții?

Domnule președinte, poate mai luăm încă două intervenții și, după aceea, spre final, dacă aveți comentarii cumulate cu privire la aceste chestiuni.

Domnul senator Günthner Tiberiu, microfonul 1.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Sigur, există un aviz de respingere din partea comisiei. În aviz nu apar motivele pentru care dânșii au respins, dacă sunt pur și simplu motive politice sau există argumente reale.

Ideea de fond de garantare a pensiilor private, sigur, la prima vedere, pare un lucru bun, dar, în realitate, primul lucru la care m-am gândit a fost: „Oare aceste fonduri private de pensii chiar nu sunt sigure, trebuie garantate suplimentar? Deci nu avem nicio garanție că peste 15–20 de ani, când va trebui, vor putea plăti singure pensiile pe care s-au angajat să le plătească?”

Dar nici nu este aceasta problema. Sigur, citind materialul, trebuie să vă spun că noi, de fapt, înființăm un fond de investiții, un fond de investiții în care, din păcate, România are experiență proastă. Și m-aș referi, nu la altceva, decât inclusiv la Fondul Proprietatea, care lucrează pentru alții, și nu pentru ceea ce a fost înființat. Au apărut acționari noi... Din câte știu eu, de câți ani funcționează Fondul Proprietatea, cei pentru care a fost înființat nu și-au primit banii.

Dar ce vreau să vă spun? Acest fond, până la urmă... Această lege pentru acest fond prevede doar că deschidem robinetul cu bani din partea fondurilor private, iar restul este lăsat în voia viitoarei conduceri, a viitorilor angajați, să-și organizeze cum vor dânșii. Dânșii își stabilesc salariile, știm că nu vom putea interveni sub nicio formă, sunt total scăpați de sub control. Inclusiv modalitățile în care vor fi plătite aceste pensii de către acest fond de garantare nu sunt

detaliate sub nicio formă, urmând ca toate aceste lucruri să fie reglementate prin norme interne.

Mie mi se pare că această lege nu este „coaptă” pentru obiectul pentru care se dorește a fi adoptată. Cred că la această lege trebuie lucrat încă. Trebuie totuși prevăzute niște lucruri referitoare efectiv la garantarea pensiilor private. De aceea, cred că, la ora actuală, această lege nu poate fi adoptată în această formă. Repet, un singur lucru este o prevedere importantă, și anume că înființăm fondul și deschidem robinetul cu bani din partea fondurilor private. În rest, toate celelalte lucruri – statut, organigramă, salarii, mod de funcționare, mod de plată a pensiilor – urmează să fie stabilite prin norme interioare.

## Mulțumesc.

Domnul președinte Ovidiu Marian, microfonul 7.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Mai întâi, la capitolul III – art. 15 alin. (5) – se spune că, dacă fondurile sunt insuficiente pentru acoperirea plății compensației către participanți și beneficiari, acesta „poate apela”. Deci poate să apeleze. Asta nu înseamnă că este și obligatoriu. Deci este o opțiune, domnule coleg.

Iar în ceea ce privește cele spuse de domnul senator Günthner Tiberiu, pot să spun că este o confuzie. Este un fond de garantare, nu este un fond de investiții, plățile le fac fondurile de pensii. Este doar un fond de garantare. Mulțumesc.

Domnul președinte Greblă, microfonul 4, vă rog.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Legea care reglementează sistemul de pensii private are un păcat originar și, din această cauză, tot ce derivă din aceasta poate să primească astfel de interpretări.

Este pentru prima dată în istoria țării noastre când mare parte din populația României, cea care are vârsta de peste 35 de ani, este obligată să contribuie la un fond de pensii administrat privat. Unele fonduri de investiții, unele fonduri de pensii fac experimente în România și profită de naivitatea politica a unora, și își permit să oblige toată populația României cu vârsta până la 35 de ani, mă rog, cu o anumită distincție acolo, între vârste, să contribuie obligatoriu la un fond de pensii administrat privat. Privat și administrat privat. Când? În această situație în care România are – se zice – un deficit la fondul de pensii al statului și când câte un miliard din fondul de pensii care ar trebui să fie administrat de stat se duce la aceste fonduri administrate privat.

În aceste fonduri administrate privat, statul, prin niște organisme special constituite, are un drept de intervenție foarte limitat. Acum, în al 12-lea ceas, încearcă statul român să constituie un fond de garanție, dar tot pe garanția statului român. Dacă n-o să vă ajungă banii pe care vă lasă pe voi inima să-i puneți aici, în fondul de garantare, vin eu, stat român, și o să garantez, cu valoarea pe care o are o garanție de stat, împrumuturile pe care voi doriți să le faceți la orice bancă din lume, care, pe garanții de stat, imediat eliberează orice fel de credit.

Din acest punct de vedere, nu înființarea fondului de garantare este criticabilă. Criticabilă este legea însăși și ea este în proces de modificare. Sper să aibă Camera Deputaților înțelepciunea necesară să nu oblige toată populația României să contribuie la un fond de pensii privat, ci să dea posibilitatea celui care dorește să participe la un astfel de fond, asumându-și toate riscurile ce decurg de aici. Eu, stat român, pentru cetățenii mei trebuie să le garantez participarea la un fond de pensii administrat de stat și garantat de stat.

Din acest punct de vedere, față de observațiile colegilor mei și față de faptul că legea – v-am spus – are o greșeală în interiorul ei încă de la adoptare, și anume obligă populația să fie asigurată la un fond de pensii administrat privat, în loc să-i dea numai posibilitatea să participe la acest lucru, acestea sunt motivele pentru care Grupul parlamentar al PSD va vota împotriva proiectului de lege.

Mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Günthner Tiberiu, microfonul 1.

## Mulțumesc.

Domnul senator Nicolae Dobra întâi, după aceea, domnul senator Günthner Tiberiu, o scurtă intervenție de completare. Microfonul 2, domnule senator.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Aș vrea să fac câteva mici corecturi pe expunerile..., mai ales a domnului senator Toni Greblă.

În primul rând, obligativitatea este pentru cei până la 35 de ani. Cei peste 35 de ani, care nu au început sistemul până la 35 de ani, optează pentru a intra în sistemul privat de pensii.

Mai departe, vreau să vă spun un lucru important. Este vorba că o parte din ceea ce dăm noi, toți cei care contribuim la sistemul public de pensii, se duce și se administrează privat. Legea nr. 411/2004 stabilește exact unde se investesc banii, adică nu este chiar așa lăsat la îndemâna oricui. Avem o comisie – de care noi ne derobăm, se pare –, care este subordonată Parlamentului și care reglementează funcționarea întregului sistem privat de pensii.

Sigur că da, poate e nefericită chestiunea cu fondul de garantare, în sensul că statul îl sprijină, dacă e cazul, dar decât să rămână omul fără bani, cel care trebuie să primească de la fondul privat de pensii... După aceea, statul se îndreaptă împotriva fondului privat de pensii, prin alte mijloace, să-și recupereze sumele. Asta este o altă chestiune.

## Domnule președinte,

Nu ne-am îndreptat împotriva multor hoți din această țară. S-ar putea să ne îndreptăm împotriva celor... Vor fi alții, care, poate, au mai multă înțelepciune și se îndreaptă. Sigur, noi

Vreau doar să-i răspund domnului președinte al Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital.

Acest fond, într-adevăr, are denumirea de fond de garantare, dar, în realitate, funcționează ca un fond de investiții, preia niște sume de la fondurile private de pensii și le investește în tot felul de acțiuni, deci funcționează, efectiv, ca un fond de investiții. Ce are mai special față de fondurile obișnuite este faptul că este un fond fără proprietari, practic. Deci scapă și de sub controlul statului, pentru că se zice că banii nu sunt de la buget, deși noi, acum, prin această lege, stabilim că are acces la banii de la fondurile de pensii private, dar nu avem niciun drept de control asupra lor, ce se întâmplă în continuare cu acești bani, și scapă și de sub controlul privat, care, sigur, se bazează pe eficiență, pe productivitate, pe alte criterii. Deci este un fond scăpat total de sub control. Ca să nu spun altceva, care este mai evident.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc și eu.

Eu mă refeream, atunci când domnul senator Dobra vorbea...

În alte sisteme de fonduri private de pensii există niște obligații minime de randament, pe care statul le cere și le supraveghează. Aici cred că este problema sensibilă, dar subiectul este deja foarte avansat.

Nu mai sunt alte intervenții.

Suntem în fața unei legi ordinare, așa cum a prezentat domnul președinte Ovidiu Marian.

Suntem primă Cameră sesizată.

Nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Adică nu a întrunit numărul necesar de voturi. Este 45 la 45. Da. Nu a întrunit numărul necesar de voturi. Ca atare... Voturi pentru... Pentru a putea să fie adoptat...

De aceea, vă supun în continuare proiectul de lege ca atare.

Vă rog să votați.

Cu 48 de voturi pentru, 41 de voturi împotrivă și o abținere, proiectul de lege a fost adoptat.

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

Rog liderii de grup sau viceliderii să anunțe colegii că vom intra și în faza câtorva legi organice care au termen de adoptare tacită la 23 februarie anul curent.

Astăzi, fiind zi de vot organic, nu putem să le amânăm pentru săptămâna viitoare sau pentru ziua de miercuri.

De aceea, am rugămintea ca toți cei care nu sunt acum în sală să revină pentru vot.

Din partea Guvernului, doamna președinte Pârcălabu, vă rog să prezentați punctul de vedere.

Vă rog. Microfonul 9.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pentru securizarea furnizării efective a drepturilor conferite prin Legea nr. 76/2002 prin contracararea situației în care ridicarea pragului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2011 ar conduce la imposibilitatea garantării lor și luând în considerare recomandările organizațiilor financiare internaționale referitoare la menținerea preocupărilor pentru reducerea șomajului, în vederea activizării beneficiarilor de indemnizație de șomaj și a responsabilizării lor cu privire la ocuparea unui loc de muncă, este necesară modificarea modului de stabilire a cuantumului indemnizației de șomaj.

Modificările propuse vizează eliminarea raportării la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a modului de calcul al indemnizației de șomaj și înlocuirea acesteia cu raportarea la valoarea indicatorului social de referință.

Sunt prevăzute, totodată, și unele dispoziții cu caracter tranzitoriu, necesare pentru asigurarea plății indemnizației de șomaj în cuantumul prevăzut de lege la data constituirii dreptului pentru persoanele care au devenit beneficiare ale indemnizației de șomaj anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

Față de aceste considerente, supunem aprobării dumneavoastră prezentul proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnule președinte Bașa, vă rog. Microfonul 6.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru muncă, familie și protecție socială a luat în dezbatere proiectul de lege și a hotărât cu majoritate de voturi să adopte raport de respingere.

Prin conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice și Cameră decizională este Camera Deputaților.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc. Intervenții? Nu sunt.

-

Vom relua votul la proxima ședință de plen.

La punctul 7 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.

Doamna președinte Pârcălabu, vă rog să prezentați punctul de vedere al Guvernului. Microfonul 9, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Principalele reglementări aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 vizează reglementarea unor măsuri opționale la dispoziția părinților pentru creșterea copilului în vârstă de până la maximum doi ani, respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap.

Măsurile opționale sunt următoarele:

– concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an, precum și o indemnizație lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 de lei, și nici mai mare de 3.400 lei;

– concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și o indemnizație lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 de lei, și nici mare de 1.200 de lei; – pentru copilul cu handicap, pentru părinții care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute de lege se acordă concediu până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, iar indemnizația aferentă se va acorda în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și nu poate fi mai mică de 600 de lei, și nici mai mare de 3.400 de lei;

– reglementarea unui concediu fără plată acordat în continuare până la împlinirea de către copil a vârstei de doi ani persoanelor care au optat pentru acordarea concediului până la împlinirea de către copil a vârstei de un an;

– acordarea unui stimulent de inserție în cuantum de 500 de lei părinților care se întorc la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de un an, pe perioada până la împlinirea de către acesta a vârstei de doi ani;

– în cazul copilului cu handicap, acordarea stimulentului se realizează oricum până la împlinirea de către copil a vârstei de trei ani.

Reglementările menționate se aplică numai în situația nașterilor produse începând cu luna ianuarie 2011, precum și în situațiile de adopție, încredințare în vederea adopției, plasament, tutelă, produse începând cu această dată.

Față de aceste considerente, supunem aprobării dumneavoastră acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Vă rog, domnule președinte Bașa.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru muncă, familie și protecție socială a analizat acest proiect de lege și a hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de respingere.

Ca și precedenta inițiativă, face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Intervenții, vă rog. Domnul senator Frunda, microfonul 2.

plafonarea până la care să acordăm acest ajutor pentru creșterea copilului.

Nu s-a acceptat și s-a mers pe un acord, o asigurare a acestui ajutor fără o plafonare. Urmarea a fost, de multe ori, că ambii părinți care aveau venituri mari au intrat în concediu natal.

Trebuie să vedem cu toții că scopul acestui ajutor este dublu.

Pe de o parte, să asiguri condițiile materiale pentru creșterea copilului, și acesta să fie stimulativ.

Pe de altă parte, cei care au nevoie în principal sau în primul rând de ajutor sunt oamenii sau mamele cu venituri mici sau mai mici decât media pe economia națională.

În al treilea rând, trebuie să găsim un sistem de stimulare a reîntoarcerii la muncă a mamelor care își cresc copilul cu un ajutor material și, în paralel cu acesta, trebuie să ne gândim atât la nivel național, cât și la nivel regional, pe județe, la creșterea numărului de creșe, de grădinițe care să absoarbă acești copii, mai ales de la vârstă fragedă.

Această ordonanță de urgență a Guvernului face exact acest lucru, și anume încearcă să găsească un echilibru între perioada de concediu, între suma alocată pentru perioada respectivă, și stimularea ca mama să se întoarcă la locul de muncă.

Cred că este un semnal pozitiv, cred că este un semnal, poate, pe lângă resursele care pot veni de la fondurile europene, pe lângă resursele care pot veni de la Guvern și care sunt, într-adevăr, mai puține, pentru creșterea numărului creșelor și grădinițelor cu orar prelungit, ca mamele să revină la lucru înainte de doi ani de zile.

Este un lucru pozitiv, pe care cred că trebuie să-l sprijinim indiferent de culoarea politică sau, mai mult, cei care cred că această stimulare este o problemă socială trebuie să susțină acest lucru.

De aceea, propun votarea acestei ordonanțe, un vot negativ pentru raportul de respingere, un vot pozitiv pentru ordonanța care rămâne oricum în vigoare, pentru că prin aceasta demarăm un proces care va fi pozitiv atât pentru mame, cât și pentru copii.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator. Doamna senator Olguța Vasilescu. Microfonul 4, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu vreau să fac nici o analiză în detaliu pe articole a acestui proiect de lege, și nici o retrospectivă a diferitelor proiecte, inițiative legislative, ordonanțe care au reglementat acest domeniu, dar vreau să subliniez că această ordonanță este pozitivă.

Noi am modificat termenul de acordare a acestui ajutor și al acordării concediului de la un an la doi ani. Pe urmă, au fost mai multe inițiative legislative, care prevedeau acordarea ajutorului de creștere a copilului până la 80% din salariul pe ultimul an al mamei.

La acel moment, Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități s-a opus acestui proiect de lege și am arătat că, în primul rând, nu mamele cu venituri foarte mari au nevoie de acest salariu, ci mamele cu venituri mici, și am propus

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot respectul pentru domnul senator Frunda, cred că mamele ar trebui să fie cele care decid când se întorc sau nu la serviciu.

Doamna secretar de stat a uitat să ne spună și care este economia statului român în toată această chestiune: vreo 30 de milioane de euro.

Dacă ne amintim bine, o altă doamnă secretar de stat, pe nume Grațiela Iordache, este cercetată acum pentru evaziune de vreo 40 de milioane de euro. Aceasta ca să ne facem o idee cam care este economia statului român și unde se pierd banii respectivi.

Eu nu cred că trebuie să punem în pericol viitorul acestei nații printr-un asemenea proiect de lege, pe care eu îl numesc criminal. Pentru că aș vrea să vă aduc aminte, stimați colegi, știrile din pragul sărbătorilor de revelion. Practic, care era cea mai vizualizată știre și pe internet, și peste tot? Că a crescut extraordinar de mult numărul de operații de cezariană, femei care erau în luna a opta și chiar în luna a șaptea de sarcină, care se programau să nască prin cezariană înainte de termen pentru a beneficia de vechea lege.

Cred că această lege nu trebuie să treacă sub nicio formă, și noi, așa cum ne-am pronunțat și la Comisia pentru egalitatea de șanse, suntem împotrivă.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Vă rog, doamna senator Mitrea.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am înțeles că Guvernul caută prin această ordonanță un echilibru, dar nu înainte de a oferi o soluție.

Sunt câteva lucruri care motivează votul împotriva acestei ordonanțe, deoarece ea vine în continuarea măsurii de reducere cu 15%, aplicată anul trecut, și nu tratează situația copiilor proveniți din sarcinile multiple.

Referitor la creșterea perioadei concediului, faptul că Guvernul a motivat că, prin mărirea perioadei concediului pentru creșterea copilului, nu a crescut natalitatea nu este sustenabil, având în vedere că restrânge drepturile părinților care au născut deja acești copii și cărora li se aduc noi ajustări.

Consider că este o măsură tot de reducere a drepturilor și culmea este că afectează copiii acestei țări.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Alte intervenții?

Vă rog, domnule președinte Greblă.

Dincolo de ce s-a mai susținut, o singură obiecție, stimați colegi, este legată de faptul că statul, prin prezenta ordonanță, încurajează mamele să revină în câmpul muncii și, în principal, în vremuri normale, poate această idee ar fi trebuit să o împărtășim și noi. România mai are puțin și atinge un milion de șomeri.

Unde să le încurajezi să se întoarcă? În al doilea an ar putea sta acasă să-și crească și să-și educe copilul, mai ales în situația în care nu am suficiente creșe.

Aceasta este întrebarea la care ar fi trebuit să mediteze înainte Guvernul. Încurajez să vină mămicile în câmpul muncii în varianta în care am deficit de forță de muncă.

Dacă am un milion de șomeri, nu cred că trebuie să găsesc măsuri stimulative pentru a aduce mămicile în câmpul muncii, și alții, care ocupă locul respectiv, să plece în șomaj. Este unul dintre motivele pentru care vom vota împotriva acestei ordonanțe.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Argumentele au fost prezentate.

Vreau să fac un apel către toți colegii: mai avem doar câteva texte care au termen de adoptare tacită astăzi, eu aș sugera să facem un efort de 10–15 minute, limitând, evident, timpul dedicat întrebărilor și interpelărilor. Cred că ar fi păcat ca un număr important de acte normative să fie adoptate tacit.

Am rugămintea să încercăm să mai facem un efort de câteva minute.

Punctul 8 din ordinea de zi – Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 106/2010 pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale „Apele Române”.

Din partea Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, domnule președinte, vă rog.

Microfonul 7.

Comisia, domnule președinte, în ședință, a adoptat un raport favorabil cu votul unanim al senatorilor prezenți. Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnul secretar de stat Apostol, vă rog. Microfonul 10.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Este vorba despre modificarea anexei nr. 4 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale „Apele Române”, respectiv modifică sistemul de contribuții și de tarife pe baza Directivei-cadru privind apa.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc. Intervenții, dezbateri? Nu sunt.

Face parte din categoria legilor cu caracter ordinar.

Suntem prima Cameră sesizată.

Dăm un singur vot pentru raportul comisiei și proiectul de lege.

Punctul 9 din ordinea de zi – Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților.

Tot Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului.

Domnule președinte, vă rog. Microfonul 7.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia a hotărât, cu unanimitate de voturi, întocmirea unui raport de respingere.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Domnule secretar de stat, vă rog. Microfonul 10.

Mulțumesc, domnule președinte.

Guvernul susține adoptarea acestei propuneri legislative, cu amendamentele făcute.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Intervenții, dezbateri?

Nu sunt.

Trecem la punctul 11 din ordinea de zi – Propunerea legislativă privind protejarea persoanelor care au cumpărat un imobil, dar nu au intrat în posesia lui.

Inițiatorii doresc să susțină propunerea?

Nu.

Domnule secretar de stat Eugen Curteanu, vă rog.

Iertați-mă, Guvernul este pregătit să intervină la acest text? Ca întotdeauna.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, domnule președinte Greblă, vă rog, dacă doriți să ne prezentați raportul comisiei, evident, succint, pentru a putea să parcurgem cât mai rapid aceste puncte.

Foarte succint.

Cu unanimitate de voturi, comisia a adoptat un raport de respingere a propunerii legislative.

Avize negative am primit de la toate organismele, inclusiv de la Guvern.

Consiliul Legislativ, practic, a dat un aviz negativ, cu numeroase observații și propuneri.

Din punct de vedere juridic, nu se poate susține această propunere sub nicio formă sau fără a da peste cap tot sistemul de drept românesc. Este o inițiativă care nu are nimic de-a face cu legislația română.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Înțeleg că Guvernul împărtășește aceeași opinie.

Punctul 12 din ordinea de zi – Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 97/2005 pentru acordarea de compensații cetățenilor români care n-au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Domnule vicepreședinte Diacomatu, vă rog. Microfonul 10.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Guvernul nu susține adoptarea acestei propuneri legislative.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnule președinte Greblă, vă rog.

## Vă mulțumesc.

Aceleași concluzii și din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, în unanimitate. Nu se poate acorda un alt termen în cadrul modificării acestei propuneri legislative. Eventua, ar trebui să se vină cu o altă propunere legislativă. Aceasta face parte din categoria legilor ordinare.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări împreună cu Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități au acordat, în unanimitate, aviz nefavorabil.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Dacă nu sunt intervenții,

Ultimele trei inițiative legislative, punctele 23, 24 și 25 din ordinea de zi, cu termen de adoptare tacită mâine, 22 februarie 2011.

Punctul 23 din ordinea de zi – Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Guvernul.

Doamna secretar de stat Pârcălabu, susțineți proiectul de lege?

Este vorba de vot final!

Vot final.

Nu reluăm atunci argumentele... Domnule președinte Hărdău, vă rog. Microfonul 2.

Mă scuzați.

Există un amendament respins. Sunt două, de fapt.

Unul a fost susținut data trecută de doamna senator Andronescu Ecaterina, dacă vă aduceți aminte, și a fost adoptat.

Da, da.

Dumneaei a uitat că la comisie au fost două amendamente și solicit...

Nu confirmați?

Este al doilea amendament al comisiei, prin care Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a propus ca durata uceniciei la locul de muncă să se încadreze între 6 și 12 luni, nu până la 3 ani.

Coroborăm această propunere a comisiei cu ceea ce este în Legea educației naționale, unde școala profesională are durata de la 6 luni la 2 ani. Mi se pare firesc să coroborăm acest termen.

Nu știu dacă, procedural, mai putem să revenim la votul pe amendamente. Data trecută am votat amendamentul...

Domnule președinte,

Dumneavoastră ați spus, în cadrul ședinței, că putem vota acest amendament. Doamna senator poate să confirme, dacă îndrăznește să vă...

Doamna senator Andronescu îndrăznește întotdeauna. Mulțumesc. Doamna senator Andronescu, vă rog. Microfonul 4.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Sunt de acord cu ceea ce susține domnul președinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, este corect, este amendamentul comisiei. Nu sunt de acord că am uitat. Cred că puteam să ne împărțim amendamentele în ceea ce privește susținerea, dar cred că este un lucru bun pe care trebuie să-l facem, pentru că în acest fel nu facem decât să punem în acord această lege cu Legea educației naționale, și este cât se poate de firesc să facem acest lucru. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Înțeleg din aceste două declarații, aceste intervenții, că am acceptul plenului pentru a supune votului acest amendament respins.

Ca atare, vă

Suntem prima Cameră sesizată.

Punctul 24 din ordinea de zi – Propunerea legislativă privind participarea forțelor armate la operații în afara teritoriului statului român.

Vot final.

Legea este organică.

Avem în fața noastră un raport favorabil, cu amendamente admise, pe care vi-l

Punctul 25 din ordinea de zi – Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Vot pe raport și vot final.

Raportul comisiei este de respingere. Îl supun atenției și votului dumneavoastră.

Propunerea legislativă are caracter de lege organică.

Vă mulțumesc tuturor pentru înțelegere și pentru contribuția la dezbaterea și soluționarea acestor inițiative legislative cu termen de adoptare tacită astăzi.

Pentru partea finală a ședinței noastre, de întrebări și interpelări, evident, încurajăm, pentru a putea să comprimăm programul, depunerea acestora în scris la secretarul desemnat al Senatului.

Avem totuși un coleg care dorește să prezinte întrebarea..., nu?

Domnul senator Oprea a depus în scris întrebarea.

Îmi face plăcere să vă informez că și următorii domni senatori au depus în scris întrebările:

– Gheorghe Bîrlea, Valentin Calcan, Ovidiu Marian și doamna senator Mihaela Popa, din partea Grupului parlamentar al PDL;

– din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii senatori Adrian Țuțuianu, Valer Marian, Ioan Mang, Marius Sorin Ovidiu Bota, Florin Constantinescu, Sorin Constantin Lazăr, Gabriel Mutu și doamna senator Doina Silistru;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Dan Radu Rușanu, Paul Ichim, Marius Petre Nicoară, Dan Voiculescu și doamna senator Minerva Boitan;

– din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnii senatori Sorin Serioja Chivu și Chirvăsuță Laurențiu.

La interpelări, domnii senatori, din partea Grupului parlamentar al PDL, Gheorghe David, Alexandru Pereș, Iosif Secășan au depus în scris interpelările.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna senator Doina Silistru și doamna senator Ecaterina Andronescu, domnii senatori Adrian Țuțuianu, Viorel Arcaș, Alexandru Cordoș, Gheorghe Marcu, Ioan Mang, Valer Marian, Marius Sorin Ovidiu Bota, Sorin Constantin Lazăr, Gheorghe Pop, Laurențiu Florian Coca, Ilie Sârbu, Șerban Valeca, Daniel Savu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Dan Radu Rușanu, Marius Petre Nicoară, Cornel Popa, Dan Voiculescu.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Frunda György. Răspunsurile Guvernului.

## **Din sală:**

Am decis să le prezentăm în scris!

Întrebări adresate de senatori Guvernului României, pentru care au fost solicitate răspunsuri orale.

Pentru domnul senator Frâncu, vă rog, răspunsul la întrebarea adresată Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, domnul secretar de stat Curteanu.

Aveți un răspuns la întrebarea adresată de domnul senator Frâncu cu privire la reabilitarea a 4 kilometri de drum național DN7D.

Microfonul 10, dacă aveți un răspuns pregătit.

## **Domnul Eugen Dicones Curteanu** – _secretar de stat_

_în Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Era vorba despre o întrebare adresată de domnul senator Frâncu, referitoare la fondurile pentru reabilitarea a 4 kilometri din drumul național DN7D.

Într-adevăr, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului este ordonator principal de credite pentru Proiectul „10.000 de kilometri de drumuri județene și de interes local” din Programul național de dezvoltare a infrastructurii, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2010, însă scopul acestui proiect constă în realizarea, modernizarea și reabilitarea drumurilor județene și de interes local.

De asemenea, pentru drumurile de interes județean și drumurile de interes local, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului coordonează Subprogramul privind reabilitarea, modernizarea și/sau asfaltarea drumurilor de interes județean și de interes local, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 577/1997, însă drumurile naționale sunt reglementate în vederea construirii, modernizării, reabilitării, reparării, administrării, întreținerii și exploatării lor de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, respectiv Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA.

Din aceste considerente, pentru informații suplimentare privind reabilitarea a 4 kilometri din Drumul Național 7D este necesară redirecționarea întrebării către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Ne-am făcut datoria să sprijinim reabilitarea acelei porțiuni pe care o vizează domnul senator Emilian Frâncu, prin transmiterea unei adrese către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Vă mulțumesc. Domnule senator Frâncu, microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Mă bucur că solicitarea mea a fost redirecționată, însă, atunci când s-a discutat bugetul național, doamna ministru Elena Udrea a înțeles importanța acestei porțiuni de drum, care, vă reamintesc, până acum câteva luni a fost drum județean și, în această calitate, întotdeauna mi s-a spus că nu se pot primi fonduri. Acum am reușit să facem ca peste tot să fie drum național, deci și această porțiune 7D. Dânsa a spus că va face toate demersurile posibile, fiind zonă turistică, repet, o zonă extraordinară, dar care nu poate fi pusă în valoare, fiindcă există acea porțiune de drum care, deși apare pe hartă ca drum național, este drum sătesc. Repet și insist asupra sintagmei „drum sătesc”, „comunal”, deci, practic, acolo intri pe câmp.

Vă rog foarte mult ca, împreună cu colegii dumneavoastră de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, să se găsească totuși o soluție să se poată ajunge în zona Perișani, Țara Loviștei, să se ajungă de la Perișani până la Curtea de Argeș. Sunt 4 kilometri!

Oarecum, este un blestem acolo. A fost Posada. Probabil că există acest blestem al ostașilor căzuți acolo sub Carol Robert de Anjou, care face să nu se poată trece mai departe. Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu.

Dați-mi voie să vă informez că răspunsurile la întrebările adresate Guvernului de către domnii senatori Gheorghe David, două întrebări pentru Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, și Adrian Țuțuianu, o întrebare pentru Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și două întrebări pentru Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, vor fi transmise în scris.

La solicitările domnului senator Emilian Valentin Frâncu și doamnei senator Elena Mitrea, Guvernul solicită amânare.

La interpelările adresate Guvernului României de către senatorii României, avem un răspuns oral din partea domnului secretar de stat Eusebiu Pistru, la interpelarea domnului senator Frâncu.

## Domnule secretar de stat,

Vă rog să prezentați succint acest răspuns, de la microfonul 9.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Este cunoscut faptul că alunecările de teren din zona localității Blidari, județul Vâlcea, s-au manifestat înainte să înceapă construcția liniei de cale ferată. În acest sens – și pentru a putea urmări aceste alunecări de teren –, a fost conceput un sistem de monitorizare a vitezei de deplasare a versanților adiacenți liniei de cale ferată.

Apreciem, în consecință, că atât lucrările executate până în prezent, cât și cele de monitorizare a vitezei de deplasare a versanților adiacenți liniei de cale ferată Vâlcele – Râmnicu Vâlcea nu afectează stabilitatea terenurilor din zonă.

Proiectul „Linie nouă de cale ferată Vâlcele – Râmnicu Vâlcea” figurează în lista proiectelor prioritare pentru care urmează să se identifice posibilități de finanțare în perioada 2014–2020.

Mulțumesc.

Domnule senator Frâncu, microfonul 2.

Mulțumesc, domnule secretar de stat.

Mă bucur să aud că totuși acest proiect nu a fost uitat, că măcar în perioada 2014–2020 va fi reluată, într-un fel, problema aceasta a scurtării cu aproape trei ore a parcursului din zona Transilvaniei spre București.

Pentru mine este totuși o mare enigmă cum de s-au folosit fonduri enorme, în fiecare an aproape, pentru întărirea versanților, pentru consolidarea terenului, apoi s-au vândut șinele de cale ferată, s-au vândut toate elementele de infrastructură, după care iar s-au reluat lucrările, și abia acum se descoperă că instabilitatea terenului nu permite ca pe acea porțiune să se facă un transport sigur. Este o porțiune destul de mică și, dacă s-ar regândi, eu cred că din anul 2012 s-ar putea face acolo, în zona aceea, o deviere de circa 2 kilometri distanță de teren, pentru a putea finaliza aceste lucrări, repet, lucrări de infrastructură extrem, extrem de utile pentru transportul feroviar. Poate că o nouă gândire ar fi necesară. Deci vă rog să reanalizați această problemă.

Mulțumesc.

## Mulțumesc și eu.

Dați-mi voie să vă informez că la interpelarea adresată Guvernului de către domnul senator Vasile Nedelcu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii va transmite răspuns în scris, la fel și Ministerul Finanțelor Publice la interpelarea adresată de domnul senator Vasile Mustățea, Grupul parlamentar al PNL.

Pentru solicitările doamnei senator Minerva Boitan și domnilor senatori Marius Petre Nicoară, Adrian Țuțuianu, Petre Daea, Emilian Valentin Frâncu, Valer Marian și Liviu Câmpanu, Guvernul solicită amânare, pe care o acordăm.

Cu aceasta, declar încheiată ședința plenului Senatului României de astăzi, 21 februarie 2011.

O seară plăcută!

## _Ședința s-a încheiat la ora 18.30._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590083]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 12/3.III.2011 conține 36 de pagini.**

Prețul: 10,80 lei