Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·22 mai 2013
Declarații politice · adoptat
Octavian Liviu Bumbu
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte. „Regionalizarea, încotro?”
Legat de subiectul regionalizării, despre care se va vorbi, e clar, din ce în ce mai mult în perioada următoare, sunt foarte multe aspecte care trebuie lămurite.
Sunt avansate până acum vreo patru variante, iar împărțirea României în opt sau nouă regiuni pare să devină din ce în ce mai sigură. În opinia experților, argumentele care susțin regionalizarea ar fi:
– stimularea dezvoltării economice, respectiv reducerea decalajelor economice interjudețene și interregionale;
– eficientizarea procesului decizional public și o mai bună gestionare a resurselor publice;
– accelerarea descentralizării și transparentizarea actului decizional public;
– creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene. Dar există și argumente contra regionalizării, și anume:
– se vor accentua disparitățile interregionale, pe fondul dezvoltării accentuate și disproporționate a marilor aglomerări urbane și a capitalelor de regiuni, în dauna localităților periferice ale acelorași regiuni;
– va crește birocrația, din cauza multiplelor schimbări legislative necesare, precum și din cauza etapelor indispensabile ale tranziției;
– o bună descentralizare se poate realiza și în afara procesului de regionalizare;
– există riscul federalizării României, și anume al enclavizării anumitor zone ale țării, al pierderii identității naționale și istorice. Este necesară, se subînțelege, continuarea dezbaterii publice cu privire la nevoia reală de regionalizare și abia apoi să se analizeze alternativele reorganizării din punct de vedere politic, acestea însemnând: menținerea ori nu a județelor, câte regiuni să fie, conducerile acestora să fie alese sau numite, cu ce mandate, cu ce resurse, cu ce grad de autonomie și pe ce domenii.
Se spune că finalul acestui an trebuie să găsească țara împărțită. Exercițiul financiar al Uniunii Europene pentru următorii șapte ani trebuie să găsească în așa fel România încât regiunea să devină partener direct cu Comisia Europeană, și nu Guvernul României.
Nu-mi imaginez ce se va întâmpla cu județele. Unii spun că ar trebui să rămână neatinse. Ce competențe vor avea consiliile județene? Se va ține seama de tradiții, de specific local sau este o împărțire provizorie până accesăm bani europeni? Sunt întrebări care trebuie să primească răspunsuri. Sincer spun că o anumită îndoială există.
Consider că regionalizarea, fără o informare corectă, fără o decizie cu susținere politică și populară puternică, fără o pregătire în prealabil, printr-o simulare a funcționării instituțiilor, va genera o perioadă dificilă. Părerea mea este că regionalizarea trebuie făcută în etape și, pe parcurs, dacă este fezabil, să accentuăm acest proces.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .