Tudor Ionescu

Vă mulțumesc, domnule președinte, și vă mulțumim cu toții din această sală pentru precizările importante pe care le-ați făcut în legătură cu articolul 1 din Constituția României.

Dragi colegi,

România a trăit duminică, 26 octombrie, un moment istoric: sfințirea Catedralei Naționale, împlinirea unui vis al înaintașilor noștri și a unui ideal exprimat încă din 1881 de Mihai Eminescu, care scria în ziarul „Timpul” că românii ar trebui să ridice la București „o catedrală mare, un simbol al unității și demnității naționale”.

Și iată că acest ideal a fost realizat după aproape 150 de ani, fiind amânat de cele două războaie mondiale și de instaurarea comunismului în România, țara noastră rămânând până de curând singura țară ortodoxă fără o catedrală națională, în timp ce Grecia se mândrește cu Catedrala Mitropolitană „Buna Vestire” din Atena încă din 1862, Rusia cu Catedrala „Hristos Mântuitorul” din 1839, Bulgaria are Catedrala „Alexandru Nevski” încă din 1912, iar Serbia cu Catedrala „Sfântul Sava”, din 1939.

Sfințirea Catedralei Naționale repară deci o nedreptate istorică și are loc chiar în Anul centenarului Patriarhiei Române, când se împlinesc 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de patriarhie. Iar pentru noi, deputații, un motiv de mândrie este și faptul că terenul pe care se ridică Catedrala Mântuirii Neamului a fost donat Patriarhiei Române de Camera Deputaților, printr-o hotărâre a Parlamentului din anul 2005.

Celor care au lansat și în aceste zile atacuri inepte la adresa Bisericii12