Florin Iordache

**:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sigur, este un proiect oarecum tehnicist; pornește de la o premisă _sine qua non_ , și anume că nu există o normă constituțională care să limiteze competența Guvernului demis sub aspectul posibilității adoptării unor ordonanțe sau ordonanțe de urgență.

Însă există o pseudolimitare, care rezultă indirect din litera și spiritul Constituției, și anume: Guvernul are o competență deplină numai atunci când se bucură de încrederea Parlamentului.

Pe de altă parte, posibilitatea Guvernului de adoptare a unor ordonanțe sau ordonanțe de urgență reprezintă tocmai o competență legislativă delegată, o competență pe care Guvernul o poate avea doar dacă se bucură de încrederea Parlamentului.

Cu alte cuvinte, Parlamentul nu poate să adopte o moțiune de cenzură prin care să retragă încrederea Guvernului dacă acesta este demis și, pe de altă parte, să adopte o lege de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe.

În accepțiunea Partidului Mișcarea Populară* și conform avizului Consiliului Legislativ, chiar și în cazul în care legea de abilitare ar fi anterioară demiterii Guvernului, potrivit Constituției, delegarea legislativă, adică posibilitatea Guvernului de a adopta norme de reglementare primare, nu mai poate funcționa, întrucât Guvernul ar putea adopta doar acte pentru exercitarea competenței sale originare, respectiv hotărâri care sunt acte administrative.

Totodată, Constituția interzice adoptarea ordonanțelor de urgență prin care ar fi afectate drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale.