Valeriu Todirașcu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne și stimați domni senatori,

Declarație politică – „Consecințele negative ale reducerii fondurilor destinate Programului național de transplant de organe”.

Decizia ministrului sănătății de a reduce fondurile publice destinate Programului național de transplant de organe este nu numai o măsură fără justificare medicală, care-i condamnă la suferință sau chiar la moarte pe cei care s-ar fi putut bucura de tratamentul salvator, ci și o măsură neeconomică, ce determină o nouă risipă a fondurilor destinate sănătății.

Tratarea pacienților prin transplantarea organului bolnav reface aproape complet calitatea vieții pacientului și îi redă capacitatea de muncă, rezultatele fiind superioare oricăror alte metode de tratament. În cazul transplantului renal însă, înlocuirea rinichiului artificial – aparatul de dializă –, de care depinde viața pacienților cu insuficiență renală, cu un rinichi natural de la cadavru sau donat de un donator viu determină o scădere a cheltuielilor de trei până la zece ori pentru fiecare an ulterior anului în care a avut loc transplantul. Aceasta, în condițiile în care pacientul transplantat are o capacitate de muncă recuperată, în contrast cu pacientul netransplantat, care necesită dializă de trei ori pe săptămână.

Dacă pentru un pacient dializat se cheltuiesc, în Canada, aproximativ 60.000 de dolari pe an, pentru întreținerea unui pacient transplantat se cheltuiesc numai 6.000 de dolari pe an, adică de zece ori mai puțin. Astfel, transplantarea unui pacient dializat va permite economisirea unei sume care acoperă cheltuielile de îngrijire a altor nouă pacienți transplantați. Costul inițial al transplantului nu se ridică, în Canada, la suma de 25.000 de dolari, adică mai puțin de jumătate din costul dializei pentru un an de zile. Deci cu fondurile economisite de la un pacient care scapă de dializă se pot transplanta doi pacienți.

Iată opinia emisă în anul 2009 de Claire Marie Fortin, manager al registrelor clinice din cadrul Institutului Canadian pentru Informații în Sănătate: „Dacă toți pacienții aflați pe listele de așteptare pentru transplantul de rinichi din Canada ar fi transplantați, s-ar economisi 150 de milioane de dolari anual prin scăderea costurilor legate de dializă.” De menționat faptul că populația Canadei este aproape dublă față de România.

Se consideră că, în condițiile din România, economia de resurse prin transplantare renală este, păstrând proporția, asemănătoare, deși nimeni nu s-a ostenit să o măsoare. Reducerea bugetului de transplant va reduce în primul rând numărul transplanturilor de rinichi – cele mai frecvente transplanturi –, deci va produce o mare risipă de fonduri prin menținerea cheltuielilor enorme legate de dializă.

Având în vedere cele menționate mai sus, solicit ministrului Eugen Nicolăescu să ordone elaborarea rapidă a unui studiu privind costurile legate de transplantul renal în România în comparație cu costurile necesare tratării prin dializă a pacienților cu insuficiență renală și, dacă și în România îngrijirea transplantatului este mai ieftină decât dializa, cer Ministerului Sănătății corectarea măsurii sus-amintite, pentru a evita aplicarea unei politici neeconomice și, în același timp, păguboase pentru calitatea și durata vieții pacienților.