Biró Rozalia Ibolya

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimate domnule președinte, Stimate doamne și stimați domni senatori,

Declarația mea politică de astăzi are în centrul atenției sărbătoarea națională a tuturor maghiarilor de pe globul pământesc.

La 15 martie 1848 a izbucnit revoluția la Budapesta și a constituit punctul de pornire a unor transformări burghezodemocratice care au dus la o evoluție accentuată a societății maghiare.

Revoluționarii maghiari s-au ridicat împotriva regimului habsburgic, au dat publicității o proclamație cu 12 puncte,

au formulat revendicări privind libertatea presei, democrația parlamentară, un guvern responsabil, egalitatea tuturor cetățenilor sub aspect civic și confesional, problematica impozitului general și proporțional, banca națională, desființarea orânduirilor feudale, eliberarea deținuților politici și uniune.

Dând dovadă de eroism, armata revoluționarilor a rezistat intervenției habsburgilor, dar a trebuit să capituleze în 1849, în urma intervenției militare a Rusiei.

15 martie este cea mai importantă sărbătoare națională a maghiarilor de pretutindeni și poartă mesajul libertății, egalității și fraternității. Maghiarii din România, de 23 de ani, aduc omagiul revoluționarilor cu suflet de flacără din 1848, prin organizarea de evenimente comemorative, depunere de coroane de flori la monumente istorice, folosind simbolurile naționale proprii.

În multe localități din Transilvania, sunt prezenți la aceste festivități reprezentanții autorităților și ai partidelor românești. În multe localități, de-a lungul anilor, se depun coroane de flori la statuile lui Sándor Petőfi și Nicolae Bălcescu de către maghiari și români, respectând reciproc trecutul celuilalt, comun sau diferit, fără a fi deranjați de simbolurile proprii ale celor două națiuni, fără tensiuni și fără reproșuri.

În ajunul celei de-a 165-a aniversare a Revoluției maghiare, cu regret constat că, pe fundalul crizei economice, diversiunea naționalist-populistă câștigă teren. Cu toate angajamentele luate în 23 de ani, nu a fost elaborat încă manualul comun de istorie a popoarelor român și maghiar, care să prezinte atât evenimentele istorice la care abordarea istoricilor este unitară, cât și pe acelea la care sunt puncte de vedere diferite, care pot fi expuse paralel. Cunoașterea istoriei reale ne-ar fi distanțat de interpretarea eronată a simbolurilor.

Conducătorii Revoluției maghiare au înțeles prea târziu importanța rezolvării aspirațiilor și doleanțelor minorităților din Imperiul Habsburgic, inclusiv ale românilor din Transilvania. Kossuth Lajos și Nicolae Bălcescu n-au reușit. Noi trebuie să reușim.

Clasa politică din România, liderii ei, trebuie să învețe din greșelile istorice. Nu avem dreptul de a le repeta, mai ales acum, când apar din nou controverse legate de drepturile și simbolurile minorităților.

Stimate doamne și stimați domni,