Vasile Nedelcu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi „PSD – Partidul Sedentariștilor Deprimați”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sâmbătă, am fost cu toții martori – într-adevăr, prin intermediul mass-mediei – la demisia doamnei Oana Niculescu-Mizil din PSD, un pas așteptat, având în vedere faptul că săptămâna trecută deputata a fost schimbată, fără un motiv clar, de la conducerea PSD Călărași. Un obicei tipic pesedist, în care orice regulă, chiar și statutul propriului partid, este călcată în picioare. Asta da democrație internă, pe care vor să o promoveze la nivel de țară!

Odată eliberată din strânsoarea socialistă, Oana Mizil n-a mai rezistat și a recunoscut public cum PSD a vândut liberalilor județul pe care îl reprezintă. „Am crezut – citez – că politica se face pentru cetățeni și în folosul cetățenilor. Cândva, PSD era exponentul celor mulți, al celor săraci. Cândva, era partidul care punea omul înainte de toate. Din păcate, lucrurile s-au schimbat. Pentru unii lideri ai PSD, puterea și averea personală sunt mult mai importante.”, a recunoscut ea. Și iată, dragi colegi, încă o dovadă a demagogiei și a populismului ieftin marca PSD. De astă dată, e recunoscut public de către un om din interiorul partidului.

Nu voi vorbi astăzi prea mult despre județul Călărași, ci prefer să mă opresc la o analiză clară a ceea ce înseamnă astăzi politica social-democrată în România. În loc să fie

o opoziție de care noi, cei care susținem Executivul, să ne temem, avem de-a face cu o alianță slabă, condusă din umbră de tătucul Ion Iliescu, care îl învață pe mai tânărul Ponta, aflat în rol de dirijor, cum să-i îndoctrineze pe propriii membri, sub zicala „Băsescu trebuie să plece!”. Iar Ponta dovedește că în politică nu este la fel de bun pilot ca în viața personală. De fapt, chiar se mulțumește cu postul de copilot ascultător și docil, care, în loc de hărți, ține în mâini destinele a mii de membri, cu care se joacă după bunul-plac, și creierele a sute de mii de români, pe care încearcă să-i prostească.

Numai că, din păcate pentru autointitulatul Che Guevara de România, cetățenii acestei țări sunt inteligenți și nu pot fi prostiți. Oamenii s-au săturat de vorbe goale, împrăștiate de către uslași, românii vor fapte, nu vorbe, cetățenii vor ca cei pe care i-au ales să muncească pentru ei, nu să oficializeze chiulul și să mai fie și plătiți din banii publici pe deasupra.

Și, deși sunt sedentari pe banii statului, pesediștii își fac timp să încălzească scaunele televiziunilor mogulilor, scaune de pe care, ceas de ceas, repetă aceeași placă stricată – „Guvernul n-a făcut nimic”, „Băsescu trebuie să plece”.

În buzunarele doldora de bani ale uslașilor încă din vremea în care aveau frâiele țării, nu-și mai găsesc loc nici argumente, nici bune intenții, și nici pe departe niscaiva fapte concrete, doar vorbe goale și nerăbdarea de a pune iar mâna pe putere pentru a hrăni clientela politică de partid, pentru a-i scăpa pe membrii penali de închisoare, pentru a-și hrăni orgoliul rănit de neputința de a face față crizei economice.