Adrian Țuțuianu

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

## Stimați colegi,

Am studiat și eu Legea responsabilității fiscal-bugetare, am pus întrebări la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări. Sunt lucruri care nu sunt lămurite, și eu nu cred că acest act normativ trebuie să treacă de Senat, cel puțin nu în această formă, și vin cu câteva chestiuni foarte punctuale. Repet, nu am pretenția că sunt un meseriaș în ceea ce înseamnă fiscalitatea și bugetul, dar sunt câteva lucruri asupra cărora eu cred că trebuie să medităm mai serios.

În primul rând, la art. 2 am sugerat domnului secretar de stat să lămurim ce înseamnă, foarte clar, autorități, instituții și entități publice finanțate din bugetele componente ale bugetului general consolidat.

Opinia mea este susținută și de avizul Consiliului Legislativ, care vine și spune foarte clar: „Apreciem că este necesar ca norma să vizeze și instituțiile de utilitate publică, cum ar fi școli, spitale, instituții de artă, cultură, entități care sunt și ele finanțate din componente ale bugetului general consolidat. Totodată, apreciem că este necesar să se reglementeze situația entităților publice sau a celor de utilitate publică a căror finanțare este mixtă, respectiv bugetară și din venituri proprii”.

Această clarificare nu a fost realizată nici în comisiile de specialitate și cred că ea va da naștere, ulterior, la numeroase dispute cu privire la aplicabilitatea legii – cine sunt destinatarii finali.

La art. 7, o discuție care trebuie făcută foarte serios, pentru că, dacă adoptăm această lege pentru toți cei care suntem aici, înseamnă că am terminat cu dreptul de inițiativă legislativă.

Pentru că la art. 7 se spune așa: „Inițiatorii, deci inclusiv parlamentarii, fie că aparțin puterii sau că aparțin opoziției, au obligația să prezinte o estimare a impactului financiar, dacă fac o propunere de act normativ și, în al doilea rând, o declarație conform căreia majorarea de cheltuială respectivă este compatibilă cu Legea bugetară anuală și cu strategia fiscal bugetară.”

Ce se poate întâmpla de aici?

În primul rând, nu toți avem posibilitatea să gestionăm problema impactului unei reglementări foarte bine.

În al doilea rând, dacă dăm declarații și ele sunt neconforme strategiei fiscale, ne trezim mâine-poimâine, stimați colegi, indiferent că suntem la putere sau în opoziție, pe la DNA, pe la Parchetul General, pentru fals în declarații, pentru că am dat niște declarații care nu sunt conforme realității.

Mergem mai departe și vă supun atenției o altă prevedere de la art. 9. La art. 9 ni se spune că nu poate Guvernul să emită, cu 180 de zile înainte de încetarea mandatului, și alții care conduc instituții publice, acte normative care duc la creșterea cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.

Pe de o parte, e discutabil dacă o asemenea restricționare este necesară, pe de altă parte, vin și întreb de ce?