Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·30 martie 2011
procedural · respins
Adrian Țuțuianu
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Aș vrea mai întâi să lămurim care este situația sau cum se pune problema. Avem o constatare făcută de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Aceasta întocmește un proces-verbal, aplică o sancțiune, iar împotriva procesului-verbal de sancționare a contravenției, la momentul acesta, legea permite plângere la judecătorie, iar împotriva soluției pronunțate de judecătorie se poate face recurs la instanța superioară, care este tribunalul, secția de contencios administrativ.
Ce dorește colegul nostru, domnul senator Urban?
Domnia Sa vrea să suprime calea de atac a recursului, în așa fel încât hotărârea pronunțată de judecătorie, într-un complet de un singur judecător, să rămână definitivă și irevocabilă.
După părerea mea, argumentele aduse aici de domnul senator György Frunda sunt valabile, pentru că observ o tendință și din partea unor parlamentari, dar și din partea actualei puteri de a suprima calea de atac a recursului în materie contravențională.
Am să vă dau doar două exemple.
Recent, prin așa-zisa „lege a micii reforme” în justiție, Guvernul a venit și a mai suprimat calea de atac a recursului în materia contravențiilor la circulația pe drumurile publice și în materia contravențiilor la fapte care privesc ordinea publică.
După părerea mea, o asemenea manieră de a rezolva problema contravențiilor vine în contradicție cu însăși Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un recurs efectiv – art. 6.
Al doilea lucru care trebuie spus: nu am rezolvat în acest fel problemele. De ce există calea de atac a recursului? Pentru că totdeauna s-a considerat că trei judecători, de exemplu, pot gândi mai profund asupra unui litigiu pe care-l au în față decât un singur judecător. Calea de atac a recursului este un remediu procedural pentru o hotărâre care la fond poate fi greșită.
Pe chestiunea abuzurilor pe care le fac marile companii multinaționale sunt de acord însă cu domnul senator Urban, că există o disproporție de putere, dacă vreți, economică între comerciant și consumator, care, de regulă, este o persoană fizică. Aproape totdeauna este o persoană fizică.
Chestiunea aceasta însă trebuie s-o rezolvăm prin alte mijloace – daune-interese, cum s-a spus aici, completarea legii privind clauzele abuzive din contracte –, în așa fel încât aceste litigii, deosebit de complexe, să-și aibă o soluționare justă și să țină cont și de interesele consumatorului, dar și de interesele celor care au calitatea de comerciant, în sensul legii comerciale.
Pentru toate aceste motive, cred că această inițiativă legislativă, deși are la bază, să spunem, rațiuni corecte, nu soluționează problema și nu face decât să încalce drepturi și libertăți fundamentale. Pentru toate acestea, vă spun că voi vota împotriva raportului de admitere și împotriva propunerii legislative.