Adrian Țuțuianu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Avem în discuție un act normativ deosebit de important și aș începe cu ceea ce a susținut reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice.

În urmă cu vreo trei luni de zile, am venit în fața dumneavoastră cu o propunere de eșalonare a obligațiilor fiscale, care însemna o readucere la zi a ceea ce a însemnat un act normativ promovat de Guvernul Năstase în anul 2002.

Atunci ați combătut solicitarea mea, cu motivația că stricăm acordul cu Fondul Monetar Internațional și ne-ați spus că nu e loc de nicio eșalonare și că propunerea noastră legislativă nu este susținută sub nicio formă de către Guvern.

Astăzi ați venit cu un proiect de act normativ – din păcate, acest proiect de act normativ nu a trecut pe la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, pentru că ar fi suferit corecții serioase –, și eu, astăzi, vreau doar să vă arăt câteva lucruri care fac inaplicabil actul normativ și ne arată și ușurința cu care este tratată această problemă.

Art. 4 din actul normativ alin. (1) lit. b) vorbește despre condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească societatea comercială, vorbește despre lipsa temporară de disponibilități bănești și să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eșalonare.

Eu vreau să vă atrag atenția că această definiție – „lipsa temporară de disponibilități bănești” – este, de fapt, definiția insolvenței.

Insolvență, conform Legii nr. 85/2006, este atunci când debitorul nu are sau nu dispune de resursele financiare necesare plății creanțelor certe, lichide și exigibile și, practic, suprapunem noțiunea de insolvență cu această definiție, pe care dumneavoastră o dați, iar consecința va fi că o societate comercială aflată într-o asemenea situație, în loc să ceară deschiderea procedurii de insolvență, așa cum obligă Legea nr. 85/2006, va proceda la o solicitare de eșalonare.

La art. 4 lit. f) lucrurile stau și mai grav. Se spune așa: „să nu se fi stabilit răspunderea în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006”.

În primul rând, nu prea ne-am lămurit cui să nu i se fi stabilit răspunderea.

Art. 138 din Legea nr. 85/2006 prevede, limitativ, cazurile în care poate fi atrasă răspunderea civilă a celor care au îndeplinit funcția de administrator, au îndeplinit funcția de cenzor sau de director al unei societăți comerciale.

Dacă li s-a atras răspunderea, conform Legii nr. 85/2006, evident că societatea respectivă a fost supusă procedurii falimentului și este radiată din Registrul Comerțului. Textul este ilogic.

Deci noi discutăm despre eșalonare la o societate comercială unde li s-a atras răspunderea civilă administratorilor, cenzorilor și directorilor, repet, societate care este lichidată. Atragerea răspunderii civile, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, este consecința stării de faliment provocată prin actele expres prevăzute la acest text.