Mihai Răzvan Ungureanu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Cifrele sunt limpezi și incontestabile: în 2012, avansul economiei românești a fost aproape insesizabil. Cele 0,2 procente vorbesc mai degrabă despre stagnare decât despre creștere. Marile semne de întrebare apar însă atunci când analizăm evoluția principalilor indicatori macroeconomici.

Care este direcția în care ne îndreptăm?

Datele publicate de INS și de BNR ne înfățișează, fără menajamente, o realitate aflată la antipodul optimismului bolnăvicios al Guvernului USL, o realitate care stă sub securea marjei de eroare, o anemică speranță care, pe măsură ce datele complete ajung la Institutul Național de Statistică, se poate transforma într-un deprimant minus.

Dacă primul Guvern Ponta, care nu a crescut taxele, fiind în campanie electorală non-stop, a adus creșterea economică de la estimarea de două procente la aproape zero, la ce să ne așteptăm în urma uraganului guvernamental Ponta 2, care a făcut să sară în aer sistemul fiscal românesc?

Apele economice europene sunt încă tulburi. Problemele existente în cadrul zonei euro pot genera influențe negative pe care nu le putem evalua în acest moment. Pentru orice guvernare responsabilă, acesta ar trebui să fie momentul când se întreabă: poate economia României, în starea actuală, să facă față unui moment de criză acum, când prognozele sunt încă sumbre pentru toată Europa?

Într-un astfel de context, marea noastră provocare ar fi fost găsirea acelor metode care să asigure creșterea și relansarea economiei. Din păcate, Guvernul actual nu pare preocupat să găsească soluții și răspunsuri la un astfel de examen al maturității politice.

De unde creștere economică, stimați guvernanți? Care ar putea fi sursele relansării? Cum putem face ca un număr mai

mare de români să aibă un loc de muncă stabil și bine remunerat? De fiecare dată, la aceste întrebări, guvernarea USL ne răspunde cu... tăcere sau, mai rău, ne aruncă tuturor în față modificări de Cod fiscal, măsuri dezordonat și superficial gândite, strategii bugetare care nu se bazează pe studii serioase de impact și care nu țin în niciun fel cont de contextul intern fragil sau de contextul extern greu predictibil. Ca într-un fel de teatru al absurdului, puterea actuală opune creșterii de salarii lipsa de finanțare pentru atât de necesarele investiții sau promisiuni pline doar de aer cald, care plutesc peste un viitor dezastru economic.

Turbulențele politice autohtone au diminuat deja încrederea investitorilor străini, deja puternic zdruncinată de criza din zona euro, iar cifrele au scos din nou la iveală o realitate tristă: investițiile străine au scăzut la o cifră reprezentând un minimum al ultimilor zece ani – 1,6 miliarde de euro. Bugetul pentru 2013 a demolat o altă sursă de speranță: politica fiscală pe care o cuprinde nu stimulează atragerea de investiții.

Ce oferim însă potențialilor investitori, în locul unui sistem fiscal coerent și predictibil? Birocrație excesivă, taxe și impozite multe și incerte, ineficiența administrației publice și corupție. Depindem însă și de capitalul străin pentru a ne finanța deficitul bugetar și deficitul de cont curent.