Nicolae Bud

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Înainte de orice măsură”.

Sfârșitul de săptămână oferă fiecăruia dintre noi posibilitatea reîntâlnirii, în colegiile din care provenim, cu alegătorii ce ne-au votat și cu familiile lor, cu alți cetățeni aflați prin opțiune electorală în zone limitrofe.

Vă mărturisesc, și credeți-mă că sunt sincer, starea cu totul specială în care mă găsesc la aceste întâlniri de când am șansa de a-mi reprezenta în Parlament conjudețenii, trăitori în sate și orașe de pe întinsul Maramureșului. Mă întorc la București cu liste întregi și, după caz, cu aprecieri și propuneri, dar mai ales cu întrebări numeroase.

Am fost și în sfârșitul de săptămână trecut în colegiul meu, Codru Chioar. Nu trebuie să vă spun eu. Fețele oamenilor sunt stăpânite de apăsări și îngrijorări. Trecem prin zile care alimentează nedumeriri și, îndrăznesc să afirm, spaime legate de ziua de mâine. De aici provine și apariția în discuții a vorbelor aspre la adresa clasei politice, dar nu numai. Nu spun asta cu pretenția de a rosti adevăruri doar de mine știute. O fac cu sentimentul că, în astfel de vremuri, avem datoria, fiecare în parte și toți la un loc, să ne considerăm datori să reacționăm cu întregul potențial pe care-l reprezentăm în sincronie cu adevărata față a lucrurilor, identificând, pe cât posibil, întreg arsenalul de mijloace la îndemână pentru a susține depășirea plafonului critic de existența căruia suntem conștienți.

Să nu considerăm că este doar de datoria unei părți a sălii să lanseze proiecte salvatoare, datoria noastră, a celor din cealaltă parte a sălii, rămânând doar aceea de a critica tot ce ne iese în drum. Așa cum nu cred că este corect ca segmente ale societății să se considere exonerate de orice răspundere când este vorba de încadrarea în reguli.

Sunt tentat să cred că de aici s-a născut și pornirea unui grup de oameni de afaceri, din Colegiul Codru Chioar, cu care m-am întâlnit acum două zile, care m-au abordat pieptiș. Ei m-au invitat să iau act și să fac cunoscută poziția lor în legătură ceea ce au numit la unison „ipocrizia liderilor de sindicat”. Nu sunt parte într-o structură în care, având în față lideri de sindicat, să le vorbesc deschis despre părerea pe care o au despre ei acești oameni. Căutând să rămân într-un registru de exprimare potrivit pentru ieșirile în public, voi încerca să explic opiniile spuse de niște alegători deputatului lor. Există, în percepția lor, o mare discrepanță între menirea unui lider de sindicat – se refereau, vreau să spun, la conducătorii de nivel național – și comportamentul său de toată ziua. Nu mă las antrenat de tentația vizibilă la unii dintre interlocutorii mei de săptămâna trecută de a privi simplificator și grăbit activitatea sindicatelor în toată această perioadă și nici de a pune semnul egalității, identității chiar, între liderii diferitelor uniunii sau federații sindicale. Mă mulțumesc a repeta cuvintele lor aspre și insistent repetate unor lideri de azi, pe care-i consider în dezacord cu ceea ce ar trebui să fie.