Benedek Zacharie

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la absurditățile normelor care reglementează autorizarea și menținerea autorizației școlilor de conducători auto.

Norma legală în vigoare privind autorizarea școlilor de conducători auto este cuprinsă în anexa nr. 1 a Ordinului ministrului transporturilor nr. 733 din 2013.

Astfel, încă din anul 2013, din dorința de a crește calitatea pregătirii viitorilor șoferi, s-a prevăzut ca rezultat obligatoriu un grad minim de promovabilitate în rândul cursanților: de 40%. Raportul dintre numărul celor care promovează din prima încercare și al celor care s-au prezentat pentru prima dată la examen, la o anumită categorie, reprezintă acest grad de promovabilitate.

Iar acest fenomen trebuie urmărit astfel:

1. ARR acordă autorizația școlii de conducători auto pe perioadă nedeterminată.

2. ISCTR, anual, la cererea ARR, certifică menținerea valabilității autorizației fiecărei școli.

3. Certificarea ISCTR are la bază gradul de promovabilitate calculat și oferit de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Așadar, acest du-te-vino între instituții, două ale Ministerului Transporturilor și una a Ministerului Afacerilor Interne – una care autorizează, a doua care propune menținerea autorizării, în baza datelor oferite de o a treia –, este cel puțin absurd.

Și nici nu ar fi fost vreo problemă dacă nu s-ar fi pus în mișcare mecanismul de aplicare a reglementării, școlile de conducători auto fiind anunțate că va începe calculul gradului de promovabilitate.

Pe site-ul DRPCIV am căutat statistici, dar nu le-am găsit; așadar, procedura și rezultatele calculelor nu par a fi transparente, dacă au existat vreodată astfel de calcule.

În practica de zi cu zi s-a încetățenit cutuma potrivit căreia examinatorii, cadre ale Ministerului de Interne, să nu permită promovarea la proba practică a mai mult de 5% din cursanții care se prezintă prima dată la examen. De aici și până la gradul minim de promovabilitate, de 40%, este cale mult prea lungă pentru o școală de șoferi, care, deși este recunoscută pentru calitatea cursurilor pe care le oferă, nu are niciun control asupra acestui indicator.

Aceasta este în fapt principala nemulțumire a reprezentanților școlilor de șoferi: rezultatele muncii lor și, implicit, menținerea autorizației școlii depind aproape în întregime de starea de spirit și de bunăvoința – ambele subiective, nu-i așa? – ale agentului examinator.

Soluții de corectare a unei astfel de stări de fapt ar fi, de exemplu, liberalizarea profesiei de examinator și scoaterea ei de sub chipiul Ministerului Afacerilor Interne, oferind posibilitatea instructorului să asiste la examinarea cursanților sau traseul să fie prestabilit și așa mai departe.

Dar până la aplicarea acestor soluții, deja aplicate în majoritatea statelor din Uniunea Europeană, este absolut necesară revizuirea prevederilor ordinului, a mecanismului de aplicare și a termenelor.