Vasile Dîncu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: „Votul uninominal nu este o spălătorie politică”.

Stimați colegi,

L-am auzit pe Președintele României, Traian Băsescu, care, lăudând votul uninominal și succesul ultimelor alegeri, la televizor spunea un lucru cu care nu putem fi de acord și cred că nici dânsul nu ar putea să fie de acord: „Votul uninominal i-a spălat de păcate pe toți politicienii, chiar și pe cei care erau sau sunt încă acuzați de fapte de corupție.” Moderatorul a încercat să-i spună palid că justiția totuși ar trebui să fie cea care se pronunță, dar președintele nu a mai auzit acest lucru și a rămas la ideea Domniei Sale.

În euforia odelor adresate uninominalului mulți dintre noi am uitat că a fi ales prin vot direct este doar un pas spre onorabilitate politică, ceilalți pași trebuie făcuți prin activitate avizată, prin dedicare față de interesul public și prin moralitatea actului de servant al celor care te-au ales.

Cred că și jurnaliștii greșesc, câteodată, când spun că votul uninominal nu a schimbat nimic. Cred că s-au schimbat foarte multe lucruri. S-au schimbat multe lucruri și așteptăm să se schimbe o serie de lucruri în bine.

Deocamdată, cred că a crescut aroganța unora care deja au fost confirmați în funcții publice și poate că, peste câtăva vreme, o să vedem servanți publici care nu pot fi controlați în niciun fel, mai ales că legalitatea la noi este un fel de manual alternativ.

Au crescut sumele implicate în campanie, inclusiv pentru cumpărarea votului. La Ștefănești, de exemplu, am văzut doar o parte a interesului instantaneu și sincer pentru vot și democrație. Am întâlnit, personal, în multe sate ardelene candidați la primărie sau la alte funcții care au dat bani pentru voturi. Am văzut și la televiziune scene de acest gen. Am văzut tichete, cu semnătura primarilor, prin care se dădeau bani profesorilor sau pensionarilor.

Cred că am intrat în epoca unei adevărate economii politice a votului. Vom vorbi de acum încolo de investiții electorale, preț mediu al votului pe mediu de rezidență, rentabilitate – _turn-over_ –, rentabilitatea capitalului angajat, credit furnizor electoral, iar electoratul sărac a început să saliveze deja la această abordare tranzacționalistă a votului.

Am auzit în multe cămine culturale pe unde am trecut în această campanie întrebarea următoare, pusă destul de timid, dar destul de clar: „Voi ce ne-ați adus?”, spunându-ne evident că unii dintre competitorii noștri au venit cu găleți, căni, ulei sau zahăr.

Cred că a dispărut sau începe să dispară și cerința de morală minimă pentru unii candidați. Mulți primari de municipii, ca să luăm numai un exemplu, au fost aleși cu mari majorități, deși au probleme cu dosare penale.

În condițiile ineficienței justiției și demagogiei luptei anticorupție chiar cerința moralității pare caducă. Au apărut trupe de bodigarzi sau trupe de asalt pregătite să blocheze ieșirea oamenilor din case sau să descurajeze pe adversari. Votul a devenit o afacere personalizată, un război personal, ca și viața descrisă în manele prin cuvinte ca: bani, dușmani, „valoarea mea” și altele.