Aledin Amet

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Pentru protejarea limbii tătare”.

Cel mai important reper, când este vorba de identitatea unei națiuni, îl reprezintă cu siguranță limba maternă.

Comunitatea tătară din România a dezvoltat, mai ales în perioada interbelică, o rețea de școli bine pusă la punct. Existau, în cele mai multe localități ale actualelor județe Constanța și Tulcea, unități de învățământ în care se preda și limba tătară.

Este faimoasă fosta școală tătară, numeroase personalități ale etniei noastre frecventând cursurile acesteia. Din păcate, odată cu instaurarea regimului comunist, treptat, au fost desființate toate aceste școli, începând o perioadă ingrată în ceea ce privește însușirea limbii materne într-o formă instituțională.

A continuat să existe, până în anul 1974, o secție de tătară în cadrul Universității București. Chiar dacă necesar, învățământul superior de specialitate nu era, firesc, destinat unui număr mare de cursanți.

După anul 1990, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a promovat, la nivel oficial, limba turcă. Începând cu anul școlar 2008-2009, în unele unități de învățământ din județul Constanța au fost începute cursurile opționale de limba tătară. Pentru perioada următoare, ne-am propus să aducem modificări la Carta limbilor minoritare și regionale, în așa fel încât limba tătară să beneficieze de protecția enunțată în partea a III-a.

S-au organizat până acum, în acest sens, reuniuni științifice și s-au constituit grupuri de lucru. Se poate afirma că este nevoie de măsuri pentru ca anumite discipline, precum istoria minorităților naționale, dar și cultura acestora să fie promovate într-o măsură mai mare. De asemenea, pregătirea cadrelor didactice de specialitate trebuie să fie o prioritate.

Așadar, susținem protejarea limbii tătare, prin trecerea de la protecția specificată în partea a II-a la protecția specificată în partea a III-a.

Vă mulțumesc.