Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Destinul Republicii Moldova la acest moment”.

După alegerile care au avut loc în cealaltă țară românească, dintre Prut și Nistru, recent, ar trebui să luăm în considerare o serie de lucruri. Mai ales faptul că politica românească cu privire la Republica Moldova, nu de ieri, de azi, ci de mai mulți ani, a fost una foarte proastă, una care a încurajat dezvoltarea unei oligarhii și nici pe departe nu a fost capabilă să genereze oportunități pentru cetățenii moldoveni, nu a reușit să apropie Republica Moldova de unirea cu România, ci, din contră, a alimentat o serie de elemente care țin de propaganda rusească în zonă, precum și de interesele altor puteri, care sunt potrivnice unirii dintre cele două state românești.

România, ca țară-mamă a Republicii Moldova, trebuie să fie nu doar principalul sprijinitor al acestei mici națiuni europene, desprinse brutal, prin actul criminal sovietic, din trupul României, nu doar un susținător, nu doar un element care să țină de ceea ce înseamnă proiecția pe termen lung, din perspectiva integrării europene, a Republicii Moldova, ci să fie acea națiune care poartă de grijă Basarabiei și cetățenilor săi. Și spun acest lucru deoarece în continuare, în urma acestor alegeri care au avut loc în Republica Moldova, nu putem decât să semnalăm riscul ca în viitor politicile antiromânești, politicile care țin de un – să spunem așa – _restitutio sovietorum_ , să facă parte din agenda publică de la Chișinău.

Eu am încredere că acest lucru nu se va întâmpla și cred că viitorul mai apropiat ori puțin mai îndepărtat este unul singur – reunirea într-o singură Românie. Iar pentru aceasta avem nevoie de o înțelegere între toți factorii politici și de o strategie națională pe termen lung.

România are datoria de a investi în Republica Moldova, de a investi în capitalul uman, de a susține comunitățile de acolo și autoritățile de acolo în proiecte de dezvoltare, proiecte reale. Și, nu în ultimul rând, trebuie să reprezinte, precum făcea cândva Berlinul de Vest, o oglindă a societății occidentale în interiorul cortinei de fier, să fie acel reper după care această mică societate românească de dincolo de Prut să se ghideze și pe care să-l ia drept model; un model de bunăstare, de stabilitate și de respect. Pentru că singurul drum al Republicii Moldova nu este înapoi, către Uniunea Sovietică, nu este către puterea autoritară a Rusiei, ci este către România. Către România, țara-mamă, deoarece avem datoria în acest secol, cât mai repede cu putință, să consolidăm un fapt cert: o singură națiune românească în Europa.

Vă mulțumesc.