Sebastian Grapă

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește „Supremația Legislativului asupra Executivului sau... viceversa?”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Suntem aici, în înaltul for legislativ al României. De mai bine de trei luni, am fost mandatați de poporul român să ne îndeplinim menirea. Conform Constituției, suntem într-un stat de drept și, pe cale de consecință, suntem aici să facem legi. Așa au fost și predecesorii noștri. După 1989, au tot creat legi. Atunci, aveam o țară cu industrie, cu agricultură, cu irigații, cu excedent bugetar și, în special, cu o avere națională estimată la aproximativ 300 de miliarde de dolari.

Și unde suntem acum? O țară dezmembrată, datornică peste poate, cu o populație îmbolnăvită, amorfă, un câmp experimental în toate domeniile: social, economic, financiar. Un soi de, dacă-mi permiteți, „no man’s land”.

Factorul principal care a contribuit la degradarea cvasitotală a României l-a reprezentat nerespectarea principiilor constituționalismului. Astfel, printr-o permisivitate excesivă a Legislativului în ultimii 20 de ani, ne-am trezit cu o hemoragie de ordonanțe de urgență și norme emanate de la nivelul guvernelor anterioare, care modifică, înlocuiesc, completează texte din legi deja aprobate de Parlament. Rezultatul este cunoscut și pe plan internațional chiar: distrugerea economiei prin favorizarea grupurilor de interese obscure, incapacitatea absorbției fondurilor de coeziune de peste 15 miliarde de euro, incapacitatea funcțională a sistemului judiciar din România, plasarea României la coada Europei, îndatorarea până peste limita de siguranță a existenței și continuității statale a țării noastre.

Cum s-a ajuns la această stare?

Ca să înțelegem fenomenul, trebuie să cunoaștem câteva noțiuni elementare de constituționalism.

Conform juristului și filozofului englez Jeremy Bentham: „Constituționalismul se referă la restrângerea puterii oricăreia dintre puteri, principiul separației puterilor în stat – fiecare putere să o restrângă pe cealaltă. De aceea este nevoie de o Constituție care să delimiteze funcțiile fiecărei puteri în parte și să asigure libertățile fundamentale ale cetățenilor, dar și restricțiile care se impun acestora. Guvernământul trebuie să fie atât limitat, cât și responsabil. Câinele de pază trebuie să fie sistemul judiciar, care să prevadă și o Curte Constituțională.”

Plecând de la aceste noțiuni, vă rog să-mi permiteți să detaliez puțin, mai ales în contextul angajamentului extrem de ambițios la care ne-am angajat, și anume acela de a rescrie Constituția.

Principiul separației și al echilibrului puterilor în stat, împreună cu principiul pluralismului au funcția primară de a garanta supremația Constituției și a legilor. Supremația Constituției și a legilor reprezintă statul de drept, care ar trebui să garanteze supremația valorilor sociale, morale, intelectuale, profesionale, a averii naționale și individuale, a egalității în drepturi.