Victor Mocanu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează „Despre cea mai importantă resursă strategică a României”.

Tema pe care doresc să o aduc astăzi în atenția Senatului României este una dintre cele mai importante pentru viitorul acestei țări. Este vorba despre exportul de inteligență, despre pierderea a foarte mulți tineri, care, după ce obțin rezultate remarcabile în școlile urmate, aleg, aproape fără excepție, să accepte oferte de locuri de muncă din țări puternice ale lumii.

Este o temă amplă și extrem de problematică. Rezultatele obținute până acum de autorități nu sunt deloc îmbucurătoare și, de aceea, trebuie să începem să punem la punct o strategie națională prin intermediul căreia să reușim să diminuăm într-o măsură considerabilă exodul oamenilor valoroși. Prezenta declarație politică mi-a fost facilitată de un recent reportaj semnat de „Sky News” și realizat în România și Regatul Unit. Materialul a avut ca subiect motivele pentru care forța de muncă din România, în general, și studenții români sclipitori, în special, aleg Marea Britanie ca destinație profesională în detrimentul țării natale.

Așa cum precizează realizatorii, atunci când s-au deplasat la București s-au gândit că problema ar fi șomajul, că principala atracție față de Marea Britanie o reprezintă perspectiva diversificării oportunităților profesionale sau accesul la sistemul britanic de indemnizații sociale. „Dar exodul nu este generat de lipsa locurilor de muncă în România, pentru că rata șomajului este mai mică decât în Marea Britanie. Problema este nivelul salariilor, care sunt de cel puțin patru ori mai mici decât pentru locurile de muncă echivalente din Marea Britanie.”

Așa cum arată titlul declarației politice de astăzi, cred cu tărie că tinerii valoroși reprezintă, fără exagerare, cea mai importantă resursă strategică a țării. Spun asta pentru că, așa cum se arată în multele cercetări făcute pe acest subiect, România pierde, în clipa în care un tânăr înzestrat pleacă din țară și acceptă un loc de muncă în afara granițelor sale, atât fondurile investite pentru educația acordată în anii de școală, cât mai ales veniturile pe care ar fi putut conta în urma rezultatelor pe care le-ar fi avut tânărul dacă rămânea în țară.

La un minimum de 1.000 de euro investiți anual de stat pentru educarea unui elev sau student, plecarea a 3.000 de tineri din țară înseamnă, din start, pierderi de circa 50 de milioane de euro, fără să luăm în calcul plusvaloarea pe care ar fi determinat-o angajarea acestora în România.

Țările dezvoltate știu foarte bine să fructifice neajunsurile noastre și atrag anual foarte mulți tineri dotați din țara noastră, pe baza unei scheme care, pornind de la inexistența unei strategii naționale eficiente în domeniu, aduce pierderi la bugetul de stat și un plus evident în dreptul țărilor bogate. Conceperea unei asemenea strategii cred că trebuie considerată ca prioritară pentru clasa politică de la București. Ea trebuie să pornească, în opinia mea, de la câteva elemente esențiale: necesitatea alocării unui buget civilizat pentru cercetare și dezvoltare, motivarea salarială diferențiată acordată tinerilor supradotați, înființarea unor centre multidisciplinare de excelență în cercetare, în care proaspeții absolvenți să găsească un mediu financiar și profesional comparabil cu cel occidental.