Dan Mircea Popescu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Domnule ministru,

Suntem la puțină vreme după consumarea remanierii guvernamentale.

Putem aprecia acum faptul că acest act s-a dovedit unul perfect inutil, căci el nu numai că nu a însemnat o schimbare a conținutului politicilor publice, dar nici măcar nu a adus accente sau nuanțe noi, relevante pentru prioritățile puterii actuale.

Deși cu greu se poate imagina o perioadă mai complicată din punct de vedere social pentru cetățenii României, singura soluție în domeniu a fost și rămâne tăierea drepturilor, a fondurilor și a beneficiilor sociale obținute cu greu de-a lungul celor 20 de ani de construcție capitalistă a țării. În plus, confuzia și haosul legislativ instaurate ca urmare a încercărilor dezastruoase de reformare a sistemelor de salarizare și de pensii, precum și a celui de asistență socială, au condus la accentuarea tensiunilor sociale până la limite greu de gestionat, într-o perioadă de criză acută a societății și a economiei.

Deși remanierea presupune și recunoașterea implicită a greșelilor comise în gestionarea unui sector de activitate și deci ea generează așteptări pentru corecții majore ale politicilor specifice domeniului, în ceea ce privește Ministerul Muncii, singura constantă se dovedește a fi continuarea tăierii cheltuielilor sociale, socotite ca fiind excesiv de mari.

Așadar, chiar și în aceste momente de cumpănă pentru noi toți, Guvernul continuă să ascundă adevărul, afirmând că, în România, cheltuielile sociale sunt excesiv de mari, practic insuportabile, încercând astfel să-și motiveze măsurile de austeritate severă, măsuri fără precedent în istoria noastră recentă.

Adevărul, însă, este cu totul altul.

Conform datelor Eurostat și ale Institutului Național de Statistică, dimpotrivă, stimați colegi, cheltuielile sociale ale României sunt cele mai mici din Uniunea Europeană, atât ca pondere în produsul intern brut al țării, cât și ca pondere în bugetul național.

Astfel, în perioada cuprinsă între 1998 și 2010, ponderea cheltuielilor sociale este de numai 16,4% din PIB-ul României, față de o medie de 31,9% la nivelul Uniunii Europene. Deci aproape dublu.

Aceleași cheltuieli sociale nu depășesc 36,5% din bugetul național, față de o medie, atenție, de 55,9% la nivel european.

Așadar, ocupăm ultimul loc în Europa în ceea ce privește cheltuielile sociale și, culmea, Guvernul României nu găsește altă măsură anticriză decât reducerea dramatică tocmai a acestor fonduri de suport social.

Consecința este una singură: condamnarea brutală la sărăcie, foamete, boală și frig a unui segment extrem de larg al populației. Acest lucru se întâmplă exact într-o perioadă de criză majoră când, dimpotrivă, toate statele europene încearcă să-și protejeze mai mult cetățenii, îndeosebi pe cei expuși riscurilor economice și sociale. La noi, iată, sectorul public social este chiar primul sacrificat. Opțiunea Guvernului este în mod clar o opțiune contrară valorilor și practicii Uniunii Europene, este o opțiune contrară modelului social european, este, până la urmă, o opțiune contrară chiar firii umane, căci în momente grele încercăm să-i protejăm cu prioritate pe cei vulnerabili, și nu să-i abandonăm cu totul.