Tinel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Domnule ministru,

Inițial, nu am vrut să iau cuvântul, pentru că știam că moțiunea este aproape identică cu cea din mai și luasem atunci cuvântul, unele aspecte le dezbătusem atunci, însă ascultând punctele de vedere exprimate aici, stăteam și mă întrebam dacă este vorba de moțiune, care, din punct de vedere parlamentar constituțional, este corectă. Opoziția, de fiecare dată, ține sub control guvernul când politicile într-un anumit domeniu o iau... sau derapează și, atunci, analizează punctual pe o anumită perioadă de timp determinată politicile. Sau este vorba de bilanț. Dacă e vorba de bilanț, unii dintre cei care au vorbit astăzi aici, ar fi trebuit să-și facă _mea culpa_ și să-și ceară scuze, pentru că au condus destinele agriculturii românești. 20 de ani de politici, fără perspectivă, fără strategie, fără direcție ne-au adus în colaps. Dacă vorbim de colapsul agriculturii românești, atunci cei vinovați sunt aici, în această sală. Nu sunt în altă parte, nu pe stradă, nu în mediul rural, nu la țară, nu fermieri. Noi suntem vinovați. Când zic noi, și eu, că fac parte din această categorie politică, deși aș putea spune că nu eu am gestionat și am girat politicile în domeniu.

Da, sunt de acord, dacă vorbim de moțiune, că a fost nu un an, ci doi pierduți, și 2010 și 2009, și-mi fac _mea culpa_ că am fost unul dintre cei care am susținut promovarea, la începutul anului 2010, pe postul de ministru al agriculturii a domnului Mihai Dumitru. De multe ori, în viață, poți să fii un foarte bun teoretician, dar să nu fi un bun practician. S-a demonstrat. Poți să fii un foarte bun practician, dar să nu fi un bun teoretician. Și acest lucru s-a demonstrat. E posibil ca domnul fost ministru Mihai Dumitru să demonstreze, din această calitate, una dintre cele două variante – să fie un foarte bun teoretician, dar asta nu rezolvă însă problema de fond a agriculturii românești. Și în momentul de față ea este fără perspectivă, fără viziune, fără direcție.

Am văzut aici abordarea problemei funciare, și este una de fond, cele 3 milioane. Domnul profesor Surdu spunea aproape 4 milioane. Eu spun că sunt în jur de 3 milioane de ferme de subzistență. Ele au mai scăzut. Dacă luăm datele Institutului Național de Statistică, demonstrează că sunt în jur de 2,900 milioane de ferme de subzistență, adică acei fermieri care produc pentru a consuma – traiul de azi pe

mâine. Or, asta nu e în regulă, fraților, după 20 de ani de agricultură!

Am dat Legea nr. 18 în ’91 și nu ne-am întrebat ce se va întâmpla în 2010, când România va fi parte a Uniunii Europene? Cum vom fi noi competitivi cu agriculturile care de 50 de ani nu au făcut agricultură cu arma în spate, cooperativizare cu arma în spate? Au făcut pe baza liberului consimțământ. E altceva. Vorbim de irigații, dar în ’90 nu ne-am întrebat ce facem cu sistemul de irigații din România? Pe ce sistem de valori îl ducem? Mergem cu 3 milioane, rămânem cu un milion? Aplicăm principiile rentabilității economice? Nu le aplicăm? Acum venim și spunem că irigăm 70 de mii de hectare. Da, dar și anul a fost ploios, nici nu aveam cum să... S-au contractat 500 de mii și eu sunt ferm convins că mulți dintre cei care au contractat lucrările n-au mai irigat din cauză că a plouat. Și domnul profesor Surdu spunea: s-a văzut o diferență la udarea a doua. E clar că cei care au irigat prima dată, 500 de mii, n-au mai irigat din motive de apă abundentă din atmosferă.