Dan Claudiu Tănăsescu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, înainte de toate vreau să vă spun că intervenția dumneavoastră poate fi salutară, dar poate fi salutară și în sens invers. Dumneavoastră ați avut întotdeauna din partea mea o admirație extraordinară și vă admir tocmai de pe timpul când ați fost prim-ministru și când ne explicați la televiziune cum este cu două persoane și jumătate cărora să le ajungă bugetul și așa mai departe. La început am fost revoltat, dar după aceea m-am lămurit că aveați dreptate. De data asta mi-e teamă că nu reușiți să ne lămuriți pe noi, pe toți cei de față, că poate ar fi bine să lăsăm la mâna Guvernului această acțiune, Guvern care nu a făcut, de fapt, nimic, cu toate că s-a angajat într-un fel de proiect de lege, dacă vreți să-i spuneți așa, de ordonanță, că vor face și vor drege. Eu cred că este umilitor pentru țara noastră, umilitor pentru noi, românii, să avem peste 64.000 de gospodării neelectrificate. Aș vrea să corectez ce a spus domnul senator Marinescu: nu sunt 64.000, acestea erau la 31 decembrie 2006, sunt vreo 86.000, ca să știți, să modificați.

Tot ca modificare, cred că dacă noi vom lua o hotărâre, ar fi bine să ne gândim să mai împingem puțin acest termen, deoarece, într-adevăr, sursele financiare, care ar trebui să vină din altă parte — și pentru care avem promisiuni și unii ar trebui să se ocupe de treaba asta, în primul rând Guvernul —, nu vor ajunge să rezolve această chestiune până la sfârșitul anului 2009, cum ați propus dumneavoastră.

Sigur că nu trebuie electrificată toată lumea care nu are posibilitatea să beneficieze deocamdată de curent electric. Sigur, ăia cu vile mai în vârf de munte pot fi lăsați mai la sfârșit, așa... cu toate că, fie vorba între noi, aproapeaproape, repet — ca să nu jignesc pe unii sau să-i trec în elementul descoperirii —, pe la munte, pe la mare ori peste pajiști cu mult soare cam toți avem posibilitatea de o căsuță, acolo, „amărâtă” sau mai puțin amărâtă, dar să ne fie clar că toate au curent electric. Deci, să reținem și ideea asta, că poate așa ne gândim altfel.

În altă ordine de idei, se pare că nici puterile locale, poate nici Guvernul — deci puterea, în sine — nu sunt interesate să acorde fonduri de genul acesta, fiindcă sunt case izolate și vin puține voturi de acolo. Și pentru 7 voturi ne mai chinuim, mai rupem de colo-colo, să o lăsăm mai moale și așa mai departe!

Deci asta este o condiție care trebuie să ne facă să ne gândim. Există fonduri și ele pot fi acordate, dar trebuie cineva să se intereseze și să lupte pentru ele. Dar ca să lupți pentru ele trebuie neapărat să ai la dispoziție, nu-i așa, un act care să-ți dea voie și să-ți permită să te duci să bați la diverse uși. Pentru că așa cum s-au putut face, domnule președinte, niște străzi frumoase, nu știu dacă și cu trotuar, cum spunea domnul senator Petrescu, dar fără trotuar, cu asfalt, așa... până în vârf de munte, cărăruie care suie la cabană, s-ar putea să se tragă și câte o linie electrică.