Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,

Până la urmă, ura cred că este un lucru rău în sine.

Și, dacă tot se vorbește de discriminare, eu cred că nu există o ură bună, o ură rea, o ură acceptabilă, o ură inacceptabilă. Până la urmă, aceste manifestări extremiste, xenofobe, discriminatorii și care excedează grav cadrului, să spunem, civilizat, cadrului în care politețea, bunul-simț, respectul pentru alteritate și respectul pentru dreptul la opinie al celuilalt își găsesc locul, cred că ar trebui tratate toate în aceeași cheie.

Acum vedem o abordare care tinde spre o extremă, iar cealaltă către o altă extremă. Până la urmă, extremele se atrag; și nu doar că se atrag, ci adesea sunt catalizate de aceiași factori distructivi la nivel social.

Iar ideologiile extremiste ori totalitare sunt ideologii născute din aceeași esență malefică, din aceeași cădere a ființei umane, până la urmă.

Și cred că ura în sine este un lucru rău. Nu trebuie să o nuanțăm sub nicio formă.

Nu știu, e greu de cuantificat acum din această perspectivă, dar cred că cea mai mare problemă pe care noi astăzi o întâlnim în această lume postmodernă o reprezintă instrumentalizarea ideologică a emoțiilor și a unor trăiri care adesea cred că ar trebui tratate mai curând din perspectiva a ceea ce reprezintă o raportare nuanțată asupra problemelor de natură socială.

Așadar, cred că la fel cum discriminarea este un fapt nociv în societate, nici ura, indiferent la ce o raportăm sau din ce grup social ar putea să facă ea parte, nu poate fi tolerată sau acceptată de nimeni, indiferent de poziția în care ne aflăm noi ori alte persoane.

Vă mulțumesc.