Octavian Liviu Bumbu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, „Producție mare, prețuri mici”.

Anul agricol 2013 este unul din cei mai buni ai României din ultimii 20 de ani, depășind ca valori rezultatele din 1995. Situația este cu atât mai bună cu cât țara noastră a urcat pe unul din locurile fruntașe în Europa la producția de porumb și pe locul 5 în Uniunea Europeană la producția de grâu. Ploile căzute la timp în 2013 au făcut ca agricultura să fie din nou motorul economiei românești. Dar, cu toate acestea, producția mare de cereale nu le aduce numai satisfacții fermierilor.

Bucuria fermierilor pentru recolta bogată din acest an nu a durat mult. Prețul grâului este atât de mic încât nu-și vor recupera nici cheltuielile. După un an cu recolte mai mari ca în trecut, nici fermierii nu își freacă mâinile calculând profituri de excepție și nici consumatorii nu simt că scăderea abruptă a prețurilor a ajuns până la ei. Care sunt cauzele? Anul agricol bun a adus în România mai multe scandaluri decât vești bune, scoțând la iveală distorsiuni grave în funcționarea piețelor, de care autoritățile se fac vinovate în mare parte.

Scăderea prețului este firească într-un an cu producții în creștere. Neobișnuit este însă faptul că la noi a scăzut mult mai mult decât pe piețele externe. Producția bogată de cereale a scăzut prețul în toată Europa, numai că, în timp ce în alte țări din Uniunea Europeană grâul s-a ieftinit față de anul trecut cu aproximativ 10%, în România prețul a scăzut cu mai bine de 30%.

De aceea, cred că ar trebui declanșată o investigație privind o posibilă înțelegere anticoncurențială între marii operatori de pe piață pentru fixarea prețurilor la achiziția cerealelor, în încercarea de a găsi probe care să arate dacă s-a constituit un cartel pentru stabilirea prețurilor. Acuzații fără precedent la adresa acestora a făcut, recent, și președintele, afirmând că diferențele între prețurile de achiziție sunt foarte mici, de doar un euro la tona de grâu. Totuși, nu se pot sancționa doar înțelegerile anticoncurențiale, chiar dacă se dovedește că acestea au avut loc.

Prețul mic al grâului în România a fost influențat și de producția bună la nivel european, Bursa de la Paris anunțând deja o scădere cu 15% pe piețele internaționale. Prețul grâului se estimează a ajunge deja la 70 de bani, față de circa un leu anul trecut. Soluția ar fi depozitarea. Deși în teorie am avea suficient spațiu pentru cereale, silozurile aparțin de fapt marilor industriași, iar prețul cerut nu îi permite micului producător să își țină recolta. Specialiștii îi sfătuiesc pe agricultori să nu vândă deocamdată și să mai aștepte câteva luni, să stocheze, practic, producția. Capacitatea de stocare la nivel național este de aproximativ 17 milioane de tone, iar, din aceste 17 milioane, 12 milioane sunt în proprietatea marilor comercianți, adică a acelora care fac legea pe piață.

Până să fie dovedită existența unui cartel anticoncurențial al marilor operatori, cauzele pentru care fermierii sunt nevoiți să vândă rapid recolta, la prețuri mici, au câteva explicații și în deciziile autorităților. În acest an, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu le-a mai dat producătorilor preț de intervenție. Prețul de intervenție, care oferă protecția statului față de scăderile mari în perioada de după culegerea recoltei, nu a mai fost renegociat de autoritățile române la Bruxelles din 2007. În plus, Guvernul a suspendat, din luna aprilie, sistemul certificatelor de depozit, care le permitea fermierilor să obțină de la bancă 80% din contravaloarea în bani a producției de cereale depozitate în spații autorizate de Ministerul Agriculturii, evitând astfel vânzarea imediată, după recoltă, când prețurile scad puternic. Tot anul acesta, la prima rectificare bugetară, au fost tăiate și fondurile pentru acordarea de subvenții la motorină agricultorilor.