Mircea-Ionuț Sandu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi*,

Statul român sprijină acțiuni sportive care nu au scop patrimonial, pentru binele comun* – asta pentru că știm că sportul asigură sănătatea fizică și morală a națiunii.

O asociație de presă sportivă recunoscută ca fiind de utilitate publică produce efecte benefice la fel de reale: informarea, educarea și mobilizarea cetățenilor în jurul valorilor sportului. Mai mult, jurnalismul sportiv îndeplinește o funcție socială precisă: transformă performanța individuală în inspirație colectivă. De aceea, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Ilie Năstase sau Simona Halep vor fi oricând mai cunoscuți pe acest mapamond decât Ilie Bolojan sau Nicușor Dan.

Fotbalul se descurcă singur, are televiziuni, sponsori, audiențe uriașe. Dar există și alte sporturi, poate mai puțin promovate, care, prin susținerea unor asociații de presă sportivă, ar putea deveni mai cunoscute. Ne împopoțonăm de fiecare dată la olimpiadă când apare, prezumtiv de nicăieri, un mare campion – a fost David Popovici în urmă cu câțiva ani –, dar nu facem nimic pentru ca acești oameni să fie cunoscuți de la început, când au deja performanțe și munca lor merită susținere. Să știți că avem o groază de copii care câștigă medalii de aur la concursuri de juniori și cadeți în competiții internaționale, dar apoi se lasă, pentru că ei văd că munca lor nu contează.