Adrian Țuțuianu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

V-aș propune să fim foarte atenți la acest proiect de lege. Este un proiect de lege care ar fi trebuit să fie adus în fața noastră de Ministerul Administrației și Internelor de multă vreme. Legea nr. 273/2006 prevedea un termen de șase luni, în cadrul căruia ministerul trebuia să vină cu acest proiect de lege.

Iată că suntem la patru ani de la adoptarea legii și, în sfârșit, s-a reușit îndeplinirea acestei obligații, numai că proiectul de lege, așa cum a fost prezentat Parlamentului, are grave deficiențe. Am să insist pe chestiunile tehnice, pentru că chestiunile subliniate de către Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului sunt lucruri reale. Majoritatea unităților administrativ-teritoriale, comune, orașe, municipii și județe, au probleme generate, multe dintre ele, de modul în care Guvernul sprijină sau finanțează anumite lucrări în care parte contractantă sunt aceste colectivități.

Mai întâi, aș remarca faptul că se renunță la o concepție tradițională, potrivit căreia numai comerciantul poate fi supus procedurii insolvenței și, pentru prima dată în dreptul românesc, se vine cu noțiunea de „insolvență” pentru unitățile administrativ-teritoriale.

În al doilea rând, se discută aici despre două noțiuni: criza financiară și insolvența unităților administrativ-teritoriale.

„Criza financiară este prezumată”, spune textul de lege, „dacă obligațiile de plată lichide și exigibile sunt mai vechi de 90 de zile și depășesc 15% din bugetul anual al unității administrativ-teritoriale, cu excepția celor aflate în litigiu”. Dacă ne raportăm la această condiție prevăzută la punctul 13, lit. a), cred că majoritatea sau, poate, să nu spunem majoritatea, dar, oricum, o bună parte din unitățile administrativ-teritoriale se află astăzi în criză economico-financiară și ar trebui să deschidă procedura insolvenței.

În al doilea rând, dacă ne ducem la punctul 13 lit. b), care spune că „Neachitarea drepturilor salariale (...), pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenței” echivalează cu criză financiară, vom constata, din nou, că un număr important de unități administrativ-teritoriale au dificultăți la plata drepturilor salariale și se află în criză financiară.

Cea de-a doua noțiune utilizată la art. 2 punctul 18 din actul normativ este aceea de „insolvență”. Prin raportare la ce spune lit. a) de la punctul 18, veți constata, iarăși, că, probabil, avem, la acest moment, undeva la, zic eu, 35-40% din unitățile administrativ-teritoriale care s-ar califica, sub aspectul legii, în noțiunea de „unități administrativ-teritoriale aflate în insolvență”. De ce? Pentru că ce condiție ne cere legea? Să aibă creanțe lichide și exigibile mai vechi de 120 de zile și să depășească 50% din bugetul anual al unității administrativ-teritoriale sau, lit. b), să aibă drepturi salariale neplătite pentru o perioadă mai mare de 120 de zile.