Iulian Bulai

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sunt sigur că și un apel din partea bărbaților este bine-venit cu ocazia acestei zile.

- Stimate colege,

- Stimați colegi,

Vom sărbători în această săptămână 8 Martie, Ziua internațională a femeii.

Dincolo de manifestările specifice oricărei astfel de ocazii, această dată este și trebuie amintită ca etapă importantă în lupta pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați.

Ziua internațională a femeii a marcat simbolic lupta din toată lumea, după sute de ani de discriminare, pentru recunoașterea drepturilor la educație, la programul celor opt ore de muncă, a dreptului de a vota, a egalității în fața legii etc. Din 1975, când ONU a atestat-o ca atare, poate cel mai spectaculos mod de a serba această zi a avut loc în Iran, în 1982, când femeile și-au dat la o parte întreaga zi vălul care le acoperea fața, un risc enorm, asumat pentru a-și cere dreptul la libertate și egalitate.

Dincolo de festivismul golit de fond, moștenit din comunism, 8 Martie trebuie să fie și pentru România o zi în care dăm la o parte vălul care acoperă încă inegalitatea de șanse, discriminarea, stereotipurile.

Țara noastră este penultima în Uniunea Europeană în ceea ce privește egalitatea de șanse și de gen.

Suntem, în schimb, pe locul I la numărul de sarcini accidentale pentru grupa de vârstă 13–15 ani, cu un număr de peste 9.200 de mame minore.

Suntem, din nou, primii la mortalitatea infantilă și a mamei la naștere.

Avem unul dintre cele mai mari procente de mame care nu dau deloc pe la doctor în timpul sarcinii.

Educația pentru sănătate lipsește în școli, pentru că este lăsată la voia întâmplării.

Tot din lipsa educației, trei din 10 românce sunt abuzate verbal, fizic și sexual încă de la vârsta de 15 ani.

La fiecare 30 de secunde, o româncă este bătută de partener.

La fiecare cinci zile, o româncă este ucisă.

Festivitățile, florile și cadourile nu schimbă deloc aceste aspecte. Pe termen scurt și mediu, ele pot fi corectate doar prin legi corecte, aplicate cu responsabilitate. Pe termen lung, soluția este educația.

Generațiile viitoare trebuie să fie educate în spiritul respectării egalității de șanse și de gen, fundament al unei dezvoltări durabile a României ca stat democratic și european.

Cu toate acestea, reforma sistemului educațional, din acest punct de vedere, întârzie.

Programele și planurile-cadru, manualele școlare nu includ mențiuni despre egalitatea de șanse și de gen, despre drepturile femeilor, despre stereotipuri și discriminare, educație pentru sănătate sexuală, psihoemoțională, drepturi reproductive.

Aceasta cu toate că România este semnatara unor convenții și tratate internaționale care pun accent pe educație ca mijloc de combatere a discriminării și de prevenire a violenței asupra femeilor, cum ar fi Convenția CEDAW și cea de la Istanbul.