Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·3 aprilie 2019
Dezbatere proiect de lege · retrimis
Matei Adrian Dobrovie
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Tema declarației mele politice de astăzi este „Marșul pentru viață 2019: «Trebuie să înființăm centre de sprijin pentru femeile în criză de sarcină!»”.
Nu voi vorbi astăzi despre PSD, nu voi vorbi despre actuala putere, ci voi vorbi despre o problemă foarte mare, cu care se confruntă multe femei din România.
Ca în fiecare sfârșit de martie, și anul acesta a avut loc în București și în multe alte orașe din România, și nu numai, chiar și din Republica Moldova, „Marșul pentru viață”. Nu este vorba despre un eveniment pentru interzicerea legală a avorturilor, ci despre un marș pentru susținerea vieții, a femeilor aflate în criză de sarcină, a copiilor nenăscuți și născuți, care au șansa și dreptul la viață.
Statisticile privind avortul în România sunt înspăimântătoare. Avem peste 23 de milioane de copii uciși din 1958 până în prezent, adică mai mult decât actuala populație a României. Țara noastră se situează pe unul dintre primele locuri în lume, toate ocupate de țări foste comuniste, în acest tragic clasament al morții, și anume este vorba despre raportul dintre numărul de avorturi și mărimea populației în perioada 1921–2015.
În condițiile în care ne confruntăm, ca și alte state europene, cu o serioasă criză demografică, cred că autoritățile române ar trebui să ia măsuri concrete pentru a încuraja viața și familia, pentru a susține femeile și copiii.
Adesea femeile sunt presate, contrar voinței lor, să facă avorturi de către soți sau parteneri care nu-și doresc copilul, care le amenință că le vor părăsi sau nu le vor mai susține financiar. De asemenea, ele sunt supuse oprobriului public și al rudelor, care consideră, de multe ori, că, dacă nu sunt căsătorite și nasc copii, au întinat onoarea familiei.
Cred că aceste femei au nevoie de ajutor. Au nevoie de ajutor din partea statului român. Ele au nevoie de sprijin și de consiliere într-o perioadă traumatizantă și dificilă a vieții lor. Aceasta este criza de sarcină.
Ca urmare, este nevoie să fie înființate centre de sprijin pentru femeile în criză de sarcină, care să fie denumite ca atare, unde acestea să poată beneficia de consiliere psihologică și de asistență socială specializată.
În momentul de față, criza de sarcină nu este legiferată în România, nu există niciun act normativ care să prevadă acest termen.
De aceea, în cadrul unei interpelări adresate ministrului muncii am solicitat introducerea în COR a ocupației de consilier pentru criză de sarcină și în Nomenclatorul serviciilor sociale a serviciului de consiliere pentru criză de sarcină.
Am primit un răspuns din partea Ministerului Muncii, care este, pe de o parte, încurajator, în sensul că organizațiile, centrele de sprijin pentru părinți și copii, așa cum se numesc în momentul de față, vor putea, printr-o procedură – ce-i drept, destul de complicată și birocratică –, vor putea să ceară introducerea în COR a acestei ocupații.