Șerban Nicolae

Vă mulțumesc, domnule președinte. Unul dintre inițiatori.

În esență, propunerea legislativă are un oarecare caracter de noutate. Nu există precedente care să fie foarte bine analizate în alte state, dar am ținut cont de o realitate care privește economia românească. Dincolo de faptul că în Constituția României, pe care toți am exercitat depunerea jurământului de parlamentar, există un articol care impune ca statul să ia măsuri pentru protejarea intereselor sale în economia națională, putem constata că a existat cel puțin o delăsare cu privire la societățile și companiile de interes strategic pentru statul român. Dau exemplul..., cel legat de infrastructura de energie electrică, de gaze și alte asemenea companii care au un rol deosebit în economie, în ceea ce privește buna funcționare a unor sectoare de activitate economică, precum și în ceea ce privește interesele statului român, așa cum sunt ele protejate în țări cu economie de piață funcțională neîntreruptă și care pot servi ca model.

În prezent, situația este prezentată ca o formă în care statul își exercită calitatea sa de acționar, deținând participații fie integral, fie majoritar într-o serie întreagă de companii, dar care sunt administrate de mai multe entități, fie de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS, succesoarea AVAS, APAPS și altele asemenea –, fie prin intermediul unor ministere sau alte autorități.

Ordonanța nr. 109, așa cum a fost ea pusă în aplicare, a dat suficiente semnale de eșec în ceea ce privește teoriile că guvernanța privată în regim corporatist ar fi o soluție miraculoasă și că ar înlocui administrarea făcută în numele statului. Nu mai reiau aici exemplele unor companii care, în momentul în care au trecut în mâinile unor administratori privați, au înregistrat pierderi, și-au agravat situația economico-financiară, s-au apropiat de faliment, dar, în același timp, managerii respectivi au încasat bonusuri de performanță, au încasat prime și s-au comportat ca și cum nu au niciun fel de responsabilitate (situația de la TAROM este, poate, cel mai cunoscut exemplu).

De aceea inițiatorii acestei propunerii legislative vin în fața dumneavoastră cu propunerea de înființare a unui Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții. Putem admite faptul că nu este nici aceasta o soluție-miracol și că nu avem pretenția de a fi rezolvat toate problemele legate de interesele statului român în economia națională. Este însă o soluție alternativă la ceea ce avem în prezent. Participațiile statului nu sunt administrate în mod corespunzător. De foarte multe ori, rezultatele pozitive ale unor companii sau societăți naționale se bazează pe exploatarea unei activități economice în regim de monopol sau cvasimonopol și, din acest punct de vedere, lucrurile pot continua așa, dar rezultatul este unul previzibil, și anume în defavoarea acestor societăți, în defavoarea economiei naționale și, în final, în defavoarea statului român, cu tot ceea ce implică acest lucru.